web analytics

Rabdă Inimă

Subcarpați is an explosive mixture of old and new. It’s an eclectic combination that brings together melancholy Romanian folk songs, Romanian unity songs, traditional instruments and the rhythms of trip-hop, dubstep, hip-hop and dancehall. – The Guardian

22 Comments

  • Iosif 2018-10-30 Reply

    Efectul… “Levese” ! 🙂

    • Cudi 2018-10-30 Reply Author

      Iosif, ești tare! Drept acum, la asta nu m-am gândit.

  • Iosif 2018-10-30 Reply

    Radacin(i)oase românesti !… Glasul pamântului ! 🙂

  • Aldus 2018-10-30 Reply

    Io nu pricep de ce, fiind acum în Canada, nu ne scrii mai multe despre această țară nouă, celor care n-am pășit niciodată în ea. M-aș fi așteptat să ne spui despre obiceiurile locului -- dar nu așa, ca și cum le-ai privi de după geamul casei tale, ci asimilându-le, făcându-le parte din tine -, m-aș fi așteptat să te uiți la filme canadiene, să ne povestești despre valorile acestui popor, despre lucrurile cu care simți că te identifici, despre diferența dintre România și Canada, despre ce-ți place și ce nu-ți place acolo -- dincolo de inventarul alimentelor din magazine -, chestii de cultură generală pe care noi nu le știam sau n-am fost interesați să le aflăm etc. Au trecut totuși câțiva ani și n-am văzut decât câteva referințe, frugale, la țara care te-a adoptat și în care îți trăiești viața. Poate o să te întorci aici, poate n-o să te întorci, dar cât stai acolo, nu merită să fii și canadiancă puțin? De ce să ratezi anii ăștia? Tu ai șansa nesperată să ai două „cetățenii”, să trăiești în două locuri, să asimilezi două culturi, două moduri de a fi etc. Măcar de ne-ai povesti despre ele.

    1
    3
    • Cudi 2018-10-30 Reply Author

      Eu nu scriu pentru voi, scriu pentru mine. Nu ce vrei tu să citești, scriu ce-mi vine mie. Canada e peste tot în jurul meu, dar cel mai bine îmi e când sunt acasă. Iar acasă, eu și oamenii pe care îi iubesc suntem români.

      • Cudi 2018-10-30 Reply Author

        P.S. Și blogul este “acasă” pentru mine.
        Iar voi sunteți, prin extensie, cumva, un fel de familia mea.
        Se întâmplă, rar, să o mai dăm pe engleză când suntem între noi. În ideea de a mai vedea cum a evoluat pitica cu limba sau pentru mine, eu încă am probleme de pronunție. E foarte, foarte ciudat. Ne simțim aiurea, stingheriți. Recordul e de vreo 5 minute, apoi ne întoarcem ușurați la româna noastră.
        Canada e banalul pentru noi, iar blogul ăsta nu e despre nimic anume, nu e de călătorii, noi nu scriem pentru vizitatori unici, pentru informare. Eu, cel puțin, mai postez câte ceva, din când în când, doar cât să păstrez legătura cu voi, să nu mă uitați, e un fel de platformă a prieteniei pentru mine, ne mai certăm, ne mai dăm în cap, dar, într-un sfârșit, suntem ok.
        De povestit, ce să povestesc atât? Parcă o aud pe mama: “mai povestește-mi cum e la tine”. Mă încuie cu asta. Nu știu ce să vă povestesc, cu atât mai greu îmi vine “la comandă”. Oricum, vin poveștile, am mai povestit și voi mai povesti. Dar acum, pe scurt, pe foarte scurt, aș zice atât: “nicăieri nu e ușor, mamă”.

        • Aldus 2018-10-31 Reply

          Eu aș fi fost curios să citesc mai multe despre Canada. Plecând de la faptul că nu știu mai nimic. Nu e vorba de a scrie la comandă, dar, odată ajunsă acolo, nu remarci niște diferențe? Nu-ți sare nimic în ochi? Niște poze de pe unde ai umblat, la cât e de mare țara aia? Ce poți vizita acolo? Cum sunt oamenii, care-i atmosfera generală? Despre asta ai mai scris, dar puțin.

          Uite, pe vremea când făceam eu drumuri la București, comparativ cu mica mea localitate de provincie, era mare, era aglomerat, era alert -- toți oamenii păreau grăbiți, deși toți dormeau în metrou, și pe vremea aia nu existau celulare, acum îmi imaginez că sunt pierduți cu totul în lumea virtuală de pe net -, erau foarte mulți maidanezi -- uneori era o aventură să mergi într-un cartier la primele ore ale dimineții, Gara de Nord era plină de drogați -- până când au curățat-o, țiganii te buzunăreau organizat în trolee dacă nu erai atent și-ți țineai banii în buzunarul din spate, se înghesuiau în tine la grămadă, fetele erau, și pe acolo, tot frumoase. Am văzut Cișmigiul, am vizitat câteva parcuri, am și făcut curățenie într-unul -- voluntariat cum ar veni, și pe toate ăstea le țin minte la (mulți) ani după. Băi, dacă aș fi avut pe vremea aia un blog adresat celor din orașul meu sau citit preponderent de ardeleni, păi aș fi scris despre aceste lucruri pe el. Nu m-aș fi rezumat să spun: cât sunt în capitală mi-e dor de casă, și gata, că ăsta nu-i blog de călătorii.

          Nu știu dacă am reușit să mă fac înțeles.

          • Cudi 2018-10-31 Reply

            Aldus, diferențele înclină balanța în favoarea Canadei. N-am văzut un singur drogat, n-am văzut/auzit de nici o buzunăreală (probabil se întâmplă în centru, în downtown), n-am văzut gunoaie, animale neîngrijite. Până și un cățel comun, tipul maidanez, aflat la adăpost, nu ți-l dă fără interviu, fără să plătești câteva sute de dolari și doar dacă le inspiri încrederea că vei fi responsabil în ceea ce privește bunul trai al viitorului membru de familie patruped.
            Poate, pe undeva, ține și de poziția noastră pe hartă. Calgary e văzut de unii de prin Toronto, spre exemplu, ca un fel de sat. 🙂
            Despre cultură, la fel, e cam greu de vorbit. Pentru că asta e țara multiculturalismului, Canada respectă specificul culturii fiecăruia, sunt festivaluri chinezești, indiene, ucrainiene etc. Chiar și românii organizează fel și fel de activități. Nu ne-am băgat noi în seamă cu asociația românilor din Calgary, activități fac, însă, cum spuneam, nu suntem noi cei mai sociabili oameni.
            Sunt deja vreo două săptămâni de când iarba e la liber pe aici. Cu toate astea, nu tu scandaluri, bătăi, prostii. E liniște. Oamenii își văd de ale lor. Muncă, cumpărături, casă, familie -- cam asta e rutina.
            Totuși: aseară, la casă, o doamnă care era în spatele nostru la rând a intrat în vorbă cu noi, ne auzise vorbind românește. În cinci minute am și făcu schimb de numere de telefon, tanti e din Brașov. Cumpărasem niște castane și vroia să ne spună că acele castane, din acel magazin, nu sunt tocmai grozave, știe ea un loc cu castane bune, foarte bune pentru copt. Eu i-am zis că noi le preferăm fierte, niciodată n-am copt castane, doar le-am fiert. Și ne zâmbeam unii altora, cu tot dragul, și nu ne venea a ne despărți pur și simplu. Așa că facebook, mesaje, nume și prenume, cartier. De ce? Pentru că vorbea ca… acasă. Și asta cred că e cea mai notabilă interacțiune a ultimelor zile pentru noi -- în condițiile în care întâlnim fel și fel de oameni, zilnic. Asta e ce merită menționat aici. Ce simt eu că merită menționat aici.
            Cum o dai, cum n-o dai, apare “efectul leveșe” sau “chemarea pământului”, vorba lui Iosif.

            • Aldus 2018-10-31 Reply

              Uite, la asta mă refeream. Mi-a plăcut comentariul ăsta și mi-ar plăcea să citesc mai multe lucruri de acest tip, sau de mai multe ori -- în articole, nu la subsolul lor.

              1
              2
            • Aldus 2018-10-31 Reply

              E și foarte bine scris -- nici nu trebuie să fie documentar, poți exprima în el și dorul tău de casă, cum ai făcut-o acum, sau îl poți scrie în ce stil vrei. Păcat că trebuie să te împingă cineva de la spate pentru asta.

              1
              1
  • Cudi 2018-10-30 Reply Author

    Bucuria de azi… În căutarea unei rochii de vrăjitoare pentru pitică am dat de comoara asta:

    Pentru cei care n-au văzut Doctor Who -- ăsta e Tardisul, mașina timpului. Și acum, blasfemie, Mihai vrea să și-l revendice drept cana lui de ceai.

  • Aldus 2018-10-31 Reply

    Oare Fire și Delfinașul pe unde-or fi? Nu le-am mai văzut de ceva vreme.

    • Cudi 2018-10-31 Reply Author

      Pe mine mă îngrijorează și Renata. Scrie și intră în vorbă cu noi tot mai rar… sper că e totul ok cu ea.

  • vax-albina 2018-10-31 Reply

    Cudi, off topic,
    Puteți pune întrebarea despre genul lui Aldus pe blogul vostru? Nu cred că el/ea ar aproba părerile noastre. E o persoană foaaarte tânără. Clar. O fi femeie?
    Eu am un schimb de mesaje din 2012 pe când credeam că e femeie. Avea, pe atunci, o floricică pe post de avatar. A schimbat-o.
    Ce zic eu: când gândești ca o femeie, când te cerți ca o femeie, ești femeie. Nu că asta ar fi un defect. Dimpotrivă.
    PS interesantă muzică. Nu sună rău. Mai aflu și eu ce se mai cântă. Mulțumesc.

    • vax-albina 2018-10-31 Reply

      iertați-mă dacă mi-am permis prea mult.

      • ketherius 2018-10-31 Reply

        Nici vorbă, e o întrebare la care fiecare a încercat să găsească un răspuns 🙂

        • Chiţurina 2018-10-31 Reply

          Sunteţi curioşi ca nişte pisici!!! 😆 Şi bipeda mea nu face excepţie. 😀
          Dar, la urma urmelor, ce importanţă mai are sexul/genul acum, în epoca LGBT? 😛
          Până şi facebook-ul te lasă să te declari de genul neutru, sau să-ţi alegi mai multe genuri, fiecare vizibil pentru alt grup de prieteni. :mrgreen:

    • Cudi 2018-10-31 Reply Author

      Sigur, Vax-Albina!
      http://ketherius.ro/2018/10/31/aldus-profunda-dilema-el-sau-ea/

  • […] Cudi, off topic, Puteți pune întrebarea despre genul lui Aldus pe blogul vostru? Nu cred că el/ea ar aproba părerile noastre. E o persoană foaaarte tânără. Clar. O fi femeie? Eu am un schimb de mesaje din 2012 pe când credeam că e femeie. Avea, pe atunci, o floricică pe post de avatar. A schimbat-o. Ce zic eu: când gândești ca o femeie, când te cerți ca o femeie, ești femeie. Nu că asta ar fi un defect. Dimpotrivă. (Vax-albina) […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *