web analytics

Roza lui Paracelsus, care nu era a lui, ci a discipolului ce nu a fost să fie

Se dă un scriitor care scrie despre filosofi. Într-o asemenea scriere, scriitorul-despre-filosofi ne prezintă, prin gura unui personaj istoric (Paracelsus), câteva idei de-ale domniei sale. În primul rând, dacă tot pune pe hârtie chestii din capul său, de ce să îi strice reputația lui Paracelsus? Nu putea să inventeze un personaj?

Povestirea se centrează pe un învățăcel ce vine la un renumit maestru pentru a-i deveni discipol. Dar nu oricum, ci numai dacă maestrul îi face o demonstrație, reconstruind o floare de trandafir ce a fost arsă până la cenușă.

Candidatul la ucenicie bate cale lungă pentru a ajunge la chilia maestrului, deci crede că are pentru ce veni. Dar, odată ajuns în atelier, nu mai crede și cere dovadă. Serios?

Apoi îl avem pe maestru, care cere un ucenic, dar, odată trezit cu ucenicul în atelier, îl trimite înapoi. S-a răzgândit? Nuuuu, vor zice cei care văd sublimul alegoriei, discipolul nu era pregătit. Rahat!, spun eu. Maestrul (adică scriitorul-despre-filosofi) nu știe ce vrea și se contrazice.

-Eşti foarte credul, spuse magistrul. Şi n-am ce face cu credulitatea; eu am nevoie de credinţă.

Pe de o parte zice că nu vrea credulitate ( CREDULITÁTE s. f. Însușirea de a fi credul, tendința de a crede orice cu ușurință, fără a cerceta mai de aproape.), ci credință (CREDÍNȚĂ, credințe, s. f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranță, certitudine). Pe de alta, când discipolul cercetează, refuză demonstrația și îl izgonește. La chestia asta scriitorul a fost nașpa – nu i-a dat discipolului nici o șansă.

E ceva ca-n filmele culte franțuzești, în care el și ea se iubesc, dar se despart, din motive obscure, cea mai mare parte a filmului fiind suspine și replici monosilabice.

Apoi avem publicul care dă pe spate la asemenea texte pseudo-filosofice. Genul ăla de public care, când dă de ceva ce nu pricepe, zice “Ooo, ce deștept e ăsta, cât de profund scrie, trebuie musai să-mi placă“.

Borges e Borges, are scrieri remarcabile, dar “Roza lui Paracelsus” nu este una din lucrările lui de căpătâi. Pare, mai degrabă, scrisă în grabă, pe spatele notei de plată la restaurant. Regăsim motivul cuvântului creator, ideea că Divinitatea este în noi, dar avem și clișeul maestrului care poate, dar nu demonstrează (sunt pline filmele chinezești de el), avem clișeul ratării din cauza că eroul a cercetat în loc să creadă (greșeala lui Orfeu și a altora înainte și după el) etc.

Din păcate, rezultatul este o unealtă de recrutat creduli în mrejele unor șarlatani: “Uite aici, zice și Borges, trebuie să crezi din adâncul sufletului tot ce-ți zic eu, că altfel e degeaba, nu ai parte de <introdu aici dorința credulului>“.

Ca mijloc de a transmite o idee, ca operă literară, ca simbolistică, fabula “Boul și vițelul” mi se pare mult mai reușită. Parol!

200 Comments

  • Arlech 2017-10-26 Reply

    A se vedea şi alte păreri.
    Presupun că pe net se pot găsi mai multe. Eu, din lipsă acută de timp, mă mulţumesc cu trei linkuri:
    http://www.laurapoanta.ro/Lazi_Roza-lui-Paracelsus_5_pg_lazi.html
    http://atelier.liternet.ro/articol/9385/Bogdan-Ghiu/Borges-Paracelsus-tehnica-minunii.html
    http://lucianstrochi.ro/2016/01/22/integrala-prozei-scurte-cicatricea-lui-paracelsus/

    • ketherius 2017-10-26 Reply Author

      Nu există moarte, nu există decît crimă, ucidere: nimic nu piere de la sine, “natural”, ci e omorît, ucis.

      Agarici care spun tâmpenii ca să pară profunzi.

    • Cudi 2017-10-26 Reply

      Arlech, lui Mihai i s-o acrit de roze și Para, acum e strunit contra, n-ai ce să-i faci…

      • ketherius 2017-10-26 Reply Author

        Cel care e ucis nu mai este mort?
        Iarba de preerie (sau gârul), care s-a uscat înainte de a veni frigul, a fost ucisă de cineva?

        Fraza aia rămâne o tâmpenie, oricum ai da-o. Am observat că ăia de se vor profunzi vin, de obicei, cu chestii de genul “spun ceva ce contrazice ceea ce cred toți” sau “alătur cuvinte contradictorii” ca să atragă atenția și să pară adânci în gândire la fel cum păunii își curăță și etalează penele.

        • Cudi 2017-10-26 Reply

          Sau poate nu înțelegi tu chiar tot, zic și eu. Oricum, ideea articolului tău e cum interpretezi tu respectivul text, nu alții, așa că dă-le pace.

          • ketherius 2017-10-26 Reply Author

            Citit în prima cheie, da, ideea articolului este că spun părerea mea despre textul în cauză. Mai e și o altă cheie, prin care se deslușește cealaltă idee: mi s-a acrit de papagali ce se dau păuni și aruncă idei și cuvinte de-a valma ca să epateze.

            Una e să spună Pleșu “este de o dialectică infinită”, alta e să spună cineva “vreau să fii credincios, nu credul, dar să crezi în mine fără dovezi”. La Castanman, bunăoară, am găsit alăturări de cuvinte ce m-au lăsat fără replică, fiind exprimări sensibile, coerente, pline de înțeles -- ceea ce nu se poate spune despre “nu există moarte, nu există decât crimă”.

      • Arlech 2017-10-26 Reply

        Nici nu încerc.
        Am vrut doar să văd cum reacţionează.

  • Iosif 2017-10-26 Reply

    Nt-ti spuneam eu ca esti…irezistibila ?! Superba desfasurare de forta împotriva credulitatii si prostiei umane ! Felicitari, draga Cudi !

    • Cudi 2017-10-26 Reply

      Iosif, autorul e Mihai, dar o să-i transmit din partea ta că e irezistibil!

  • Cudi 2017-10-26 Reply

    Eu am citit Roza lui Paracelsus acum câteva luni și nu simt nevoia să reiau lectura. Dar sinteza care mi-a rămas în minte, probabil simplificată la modul extrem și tâmpit, e cam așa:
    Doi copii vorbesc între ei:
    -- Promite-mi că faci ceva pentru mine, promite-mi!
    -- Ce anume?
    -- Mai întâi îmi promiți, după aia îți zic!

  • Iosif 2017-10-26 Reply

    Amândoi sunteti ! Fiecare cu valorile sale ! Suntem atât de diferiti iar frumusetea vietii consta tocmai în acest “troc” al schimbului de valori, fiecare oferind aproapelui din ceea ce a primit în aceasta viata relativa, efemera, scurta si imprevizibila, în vederea cunoasterii si evolutiei spre desavârsirea fiintei rational-sentimentale numita OM. 🙂

    • ketherius 2017-10-26 Reply Author

      Mulțumim de apreciere, Iosif! O să închinăm un pahar de Beaujolais în sănătatea dumitale.

  • Dan 2017-10-26 Reply

    Asta numesc eu “thinking outside the box”. Cand toata lumea lauda aceasta povestire, Ketherius se pune de-a curmezisul si zice ca Boul si Vitelul e mai reusita. 🙂 Eu zic ca Roza lui Paracelsus are valoare literara, dar interpretarile sunt exagerate, in directia explicata de tine. Intr-o lume in care minunile sunt doar in povesti, singura sansa la extraordinar e sa pretindem ca e ceva stricat in noi, ca nu suntem apti si nu credem cum ar trebui.

    • ketherius 2017-10-26 Reply Author

      Indiscutabil, “Roza lui Paracelsus” are valoare literară. E drept că am exagerat, dar am făcut-o ca să îmi subliniez ideea.

      Pe de altă parte, dacă ești suficient de hotărât, poți găsi confirmarea ideologiei tale în aproape orice text literar -- case in point: Cățeluș cu părul creț.

  • Iosif 2017-10-26 Reply

    @Dan…dupa parerea ta cum ar trebui ? No offence ! 🙂

  • Renata Carageani 2017-10-26 Reply

    Un artist care-și cunoaște valoarea n-are nevoie să-i facă o demonstrație primului venit/neavenit, care vrea dovezi palpabile, că maestrul e măiastru. Unui fan cârcotitor și mediocru, maestrul preferă să i se arate ca impostor.
    Povestirea asta mă duce cu gândul la declarașia lui Umberto Eco -- scriu pentreu câțiva prieteni (cinci-șapte). scriu acu dorința de-a le fi lor plăcut, înțeles…
    Nu e acesta citatul, asta e ideea.

    • ketherius 2017-10-26 Reply Author

      Renata, din perspectiva din care privești tu, lucrurile arată altfel și nu te contrazic. Ceea ce mă deranjează pe mine este faptul că unii se folosesc de această povestire de ficțiune ca să desființeze cunoașterea obiectivă, să pună pumnul în gură curiozității, să cenzureze rațiunea, să impună lumii ideile lor.

  • Renata Carageani 2017-10-26 Reply

    cu dorința… declarația…
    Î caz că e nevoie de corecturi.

  • Dan 2017-10-26 Reply

    Domnule Iosif, cred ca ar trebui sa admitem ca suntem egali in fata mortii si lui Dumnezeu. De acord?

    • Iosif 2017-10-26 Reply

      Discutabil. Depinde de perceptia fiecaruia, de modul si perspectiva în care-si raporteaza viata la notiunea de moarte si Dumnezeu.

    • ketherius 2017-10-26 Reply Author

      Cu o moarte, toți suntem datori. Cui, om vedea…

      • Iosif 2017-10-27 Reply

        “Cu o moarte”, da, suntem datori, Celui ce ne-a dat viata ! Ce ne facem cu celelelte morti, cea sufleteasca si spirituala ?!… 🙂

  • Lotus 2017-10-26 Reply

    Ce frumos! Ăsta e meritul unui scriitor măiastru, vorba Renatei, că reușește să se facă înțeles atât de către adeptul orientalismului (subsemnatul), cât și de către iubitorul de literatură (Arlech, Renata) sau criticul literar (Bogdan Ghiu), care toți găsesc un sâmbure de adevăr în povestirea lui. Pentru că, într-adevăr, o axiomă își păstrează valoarea de adevăr în orice univers al interpretării, iar artistul de geniu reușește să ajungă la axiome și să le stilizeze, în operele lui.

    Acum, câteva considerații pe text.

    În primul rând, dacă tot pune pe hârtie chestii din capul său, de ce să îi strice reputația lui Paracelsus?

    Când afirmi că i-ar strica reputația, pornești de la premiza că ce-i în capul lui Borges ar fi net inferior în comparație cu ce-i în capul lui Paracelsus. De unde știi că nu-i invers? Indiferent de asta, dacă mie mi-ar veni cheful să scriu un text filosofic, consider că e foarte natural să-l pun în gura unei figuri emblematice ca Paracelsus. Adică aș putea să fac asta, consider că e o opțiune firească. Nu știu de ce ai impresia că cititorilor le va fi atât de greu să facă diferența între Paracelsus din textul meu și Paracelsus din istorie, astfel încât să apară posibilitatea ca textul meu să-i umbrească cu ceva valoarea lui Paracelsus din istorie. Citește povestea ca pe o poveste, nu ca pe un documentar, și atunci nu va exista riscul acestor confuzii sau transferuri de valoare între personaje fictive și reale! Este crud să îi ceri unui artist să-și limiteze aria de personaje la nume de care n-a auzit nimeni, pentru că cititorii, chipurile, n-ar putea sesiza planul fictiv din opera lor, a scriitorilor. E ca și cum i-ai da unui scriitor un șablon după care să scrie, în loc să-l lași să se manifeste liber, așa cum crede el, și să-l citești ca atare, făcând diferența între realitate și ficțiune. În sfârșit, de unde știi că mesajul lui Borges nu este congruent cu învățăturile reale ale lui Paracelsus?

    Candidatul la ucenicie bate cale lungă pentru a ajunge la chilia maestrului, deci crede că are pentru ce veni. Dar, odată ajuns în atelier, nu mai crede și cere dovadă. Serios?

    Nu credea nici la început, acel „deci” din fraza ta este o deducție greșită. Nu a bătut cale lungă dintr-o deschidere autentică de a învăța și de a-i fi alături maestrului, ci pentru a realiza un troc cu el. Adică pentru a-și servi propriul interes (disimulat în spiritul de discipol). Iar propriul interes ne poate determina foarte bine și el să „batem cale lungă”.

    Apoi îl avem pe maestru, care cere un ucenic, dar, odată trezit cu ucenicul în atelier, îl trimite înapoi. S-a răzgândit?

    Nu s-a răzgândit, dar nu a primit un ucenic. Mulți chemați, puțini aleși. Poate nu era momentul atunci. Câteodată, nici noi nu primim ceea ce cerem, sau trebuie să avem forța să refuzăm anumite oferte tentante care, privite în profunzime, nu ne sunt, totuși, benefice. A fost și un test al lui Paracelsus.

    Pe de o parte zice că nu vrea credulitate ( CREDULITÁTE s. f. Însușirea de a fi credul, tendința de a crede orice cu ușurință, fără a cerceta mai de aproape.), ci credință (CREDÍNȚĂ, credințe, s. f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranță, certitudine). Pe de alta, când discipolul cercetează, refuză demonstrația și îl izgonește. La chestia asta scriitorul a fost nașpa – nu i-a dat discipolului nici o șansă.

    La partea respectivă Borges este subtil, definind credulitatea chiar prin ceea ce tu numești cercetare. Omul care se bazează pe dovezi (obținute în urma cercetării, deci genul savantului, al omului de știință) este credulul.

    Și are dreptate.

    Fie și numai pentru că credința și deschiderea de care are nevoie un mentor trebuie să depășească granițele raționalului și ale căutării de dovezi, exact ca în cazul unei relații de iubire sau al unei relații cu un membru al familiei. Dacă tu ai nevoie de dovezi de la iubitul sau părintele tău, că te iubește, atunci deja ceva scârție acolo. Mentorul, ca și iubitul sau iubita, îți cere o dăruire necondiționată. Cercetarea, într-o astfel de relație, este semn de neîncredere (și deci de credulitate, dacă tu în aia-ți bazezi sentimentele față de celălalt, în dovezi palpabile).

    Ca mijloc de a transmite o idee, ca operă literară, ca simbolistică, fabula “Boul și vițelul” mi se pare mult mai reușită.

    Ce-are primăria cu prefectura, gen?

  • castanman 2017-10-27 Reply

    @keth/ ” Roza…” e o parabola ce poate fi interpretata, fara a gresi, in cheia propusa de Renata. Cand ai constiinta valorii de sine, te poti pisha pe ceilalti, nu trebuie sa te valideze vulgul…Un pictor francez aprindea focul iarna cu panzele sale.
    Invatacelul venit/trimis la Paracelsus e un personaj ce are si din atributele ciobanului Santiago ( Alchimistul, Coelho) si din cele ale elevului venit la Bodhisattva, cel care si-a taiat mana pentru a dovedi acestuia, care nu-i raspundea la intrebari, ca vrea sa-i fie discipol ( Legenda printului Siddartha, Borges). Cateva precizari: il urasc pe Coelho, a bagatelizat filozofia si a manelizat literatura iar Paracelsus nu e filozof, chiar daca wiki si netul in general o spune. Un ganditor irationalist , spun spiritele calificate. Si a-i face o analiza ultrarationala a spuselor, cum ai facut tu, Keth, pe cel mai controversat personaj din istoria stiintei, nu a filozofiei, e o incercare din care Borges nu poate iesi castigator. Intr-una din poeziile sale, klaus o sa zambeasca, Borges spune ca Dumnezeu a facut o demonstratie de maiestrie daruindu-i cu magnifica ironie, in acelasi timp, si cartile si noaptea. El facea o referire stricta la orbirea sa. Eu, zurliu, iti sugerez sa dai la o parte negura care insoteste cartile pe care le citesti, negura care vine din cartile citite anterior. Si sa incepi orice cu o intrebare, ca prim inteles al gandului.

    • castanman 2017-10-27 Reply

      Ps. N-am inteles de ce m-ai citat in comentariul in care il faceai praf pe Borges. Ironie? Voiai sa ma faci de ras in targ? 🙂

      • Cudi 2017-10-27 Reply

        Dacă ar fi avut intenția să te facă de râs, ai fi înțeles din prima, Castanman, stai liniștit.

      • ketherius 2017-10-27 Reply Author

        De ce ar trebui să ți se aplice ție atitudinea mea față de Borges? Te identifici cu el?

        Dacă voiam să te fac de râs, fii sigur că găseam câteva rânduri scrise de mâna ta cu care să te “compromit”.

        • castanman 2017-10-27 Reply

          Nu ai inteles corect. Nu ma identific cu Borges. Si cu nimeni altcineva. Intr-un comentariu in care spui ca la Andrei Plesu suna misto niste chestii , continui cu ” La Castanman, bunaoara, am gasit niste alaturari de cuvinte etc ” Mi s-a parut fortat. Spre ironie, aproape. Daca e lauda, sa fie primita. Cat despre compromiterea mea, sunt destui care o pot face 🙂

          • Lotus 2017-10-27 Reply

            Lol, acolo te lăuda. Ai citit tu greșit. Erai pus în tabăra lui Pleșu, ca să zic așa.

          • ketherius 2017-10-27 Reply Author

            Hmm… cum ziceam mai devreme, nu m-am făcut înțeles. Prima mențiune era pozitivă, aia e părerea mea.

            Chestia cu compromiterea era o glumă, o trimitere la spusele lui Richelieu în ideea că, oricât de inocent ai fi

            If you give me six lines written by the hand of the most honest of men, I will find something in them which will hang him.

            • castanman 2017-10-27 Reply

              Mi se pare corect ca Richelieu sa fie citat in franceza. 🙂 Daca nu stii, fa-o in romana 🙂 altfel te compromiti

              • Cudi 2017-10-27 Reply

                Asta cu “fa-o in romana, altfel te compromiti”, fără diacritice, e haioasă rău.

              • ketherius 2017-10-27 Reply Author

                Pot, meet kettle.

    • Cudi 2017-10-27 Reply

      Răspund eu între timp, nu știu când apucă Mihai, la lucru. Renata a adus în discuție o altă perspectivă decât cea pe care noi eram fixați, tu o continui. Nu despre asta vorbea Mihai, nu asta critica Mihai, ci interpretări religioase de genul:
      “Basically the rose that Johannes carried symbolizes man�s faith in god, as it is nowadays. Johannes symbolizes man and Paracelsus god. Any man would devote his entire life to god if only god were to perform some type of miracle to prove his existence. But god requires absolute faith of his followers and faith, by definition, means no proof. When the rose is burned and does not come back again, man has proven the nonexistence of god and is sorry because he enjoyed believing the supposed illusion of a higher existence. While in reality god does exist, and his lack of miracle performance was a test of man�s faith.” -- https://digitaltermpapers.com/essays/the-rose-of-paracelsus
      Invitația spre lectura acestei povestiri ne-a lăsat-o Lotus, în urmă cu câteva luni, în ideea că credință adevărată, Dumnezeu, religie, bla-bla. De atunci până acum, a mai pomenit de câteva ori de sărmana Roză a lui Paracelsus (sfat pentru Lotus: nu mai recomanda sau interpreta nici un text literar, te implorăm, că uite unde se ajunge!), în timp, Mihai ajungând să facă urticarie la roze și formulări de genul “natura subtilă a sufletului”, “intelectul grefat pe un suflet trezit”, “nu m-ai citit în cheia corectă”, “dai dovadă de prostie crasă” etc. Cred că asta e ideea, cât de stupidă o părea, pe scurt: din cauză de Lotus, Mihai face urât când aude de Roza lui Paracelsus.

      • Renata Carageani 2017-10-27 Reply

        Și eu fac urât când aud de Roza lui Paracelsus, de când mi-a dat Lotus temă pentru acasă s-o citesc!
        Doar că mai am un pic de luciditate, să-mi amintesc că tot ce a scris Borges, tot ce reprezintă Borges, e apriori consumatorului de net -- Lotus. Borges a trăit, a simțit, a gândit, a scris, a orbit și și a dictat opera sa în continuare, fără să-și pună problema că un locuitor din sud-estul Europei, în anul de grație 2017, îl va folosi ca muniție de manevră pentru o manipulare ieftină dar orgolioasă.
        Nu, chiar nu admit că ar trebui să-l scărmănăm pe Borges, fiindcă Lotus se folosește de el ca de o legitimație gen -- mai cunoaștem și noi, tovarăși!

        • Cudi 2017-10-27 Reply

          Renata, Borges n-are nici o vină, ai dreptate.
          Problema e că nu doar un locuitor din SE Europei îl folosește ca muniție de manevră. Îți redau aici cuprinsul revistei Yoga şi viaţa – anul I, numărul 1/1991:
          “Cuprins
          Editorial – Energia sexuală o gigantică putere sacră
          a vieţii? / Gregorian Bivolaru, Profesor Yoga ……………………………… 2
          Yoga şi tantrismul / Mircea Eliade, trad. Gregorian Bivolaru …………………… 4
          Meloterapia sau muzica în locul medicamentelor ? / Gregorian Bivolaru,
          Profesor Yoga ………………………………………………………….. 7
          Practica meditaţiei / Gregorian Bivolaru …………………………………….. 9
          Shiva Samhita / trad. Gregorian Bivolaru ……………………………………. 10
          Gîndirea pozitivă / Angela Mayer ………………………………………….. 14
          Tantrism – Interviu cu Profesor Yoga Gregorian Bivolaru realizat de Adina Secară … 17
          Unele secrete ale tantrismului revelate pentru prima oară în Occident ………….. 21
          Yoga Sutras – Textul fundamental al învăţăturii yoghine / text tradus şi
          adaptat de Gregorian Bivolaru …………………………………………… 24
          Yoga şi ridurile / Profesor Yoga Simona Trandafir ……………………………. 27
          Roza lui Paracelsus de Jorge Luis Borges / trad. Catrina Nicolae ………………. 32[/font]”
          Mă bucur că am citit interpretările voastre și, în lumina lor, cu atât mai strigătoare la cer mi se pare inserarea povestirii în revista lui Bivolaru.

          • Renata Carageani 2017-10-27 Reply

            Mă, Cudi! Cum nu te bănuiesc că ți-au luat-o mințile razna, că mai dai și link spre docoment, stau și mă gândesc: cât de naivă trebuie să fie o anume parte a populației, ca o revistă cu acest cuprins să aibă spor?
            Și nu mă refer, strict, la pagina 32.
            Vezi? Vezi cum ne trolăm noi înșine viața? Acum o să pierd niște minute bune, să citesc comicăria cu pricina.

            • Cudi 2017-10-27 Reply

              Am recitit acum povestirea. Ce mă frământă acum: Paracelsus se roagă lui Dumnezeu să îi trimită un discipol, însă uită repede de rugăciunea lui și imediat după discipolul îi bate la ușă. Am putea spune că rugăciunea i s-a împlinit, Dumnezeu i-a dat ce a cerut. Discipolul e discipol, e în curs de formare, poate cât la un nivel mic, mai are multe de învățat. Ulterior, Paracelsus îl respinge. Întrebarea e: discipolul a picat testul lui Paracelsus sau Paracelsus testul lui Dumnezeu?

              • Arlech 2017-10-27 Reply

                Discipolul a picat testul lui Pracelsus. Paracelsus NU a picat testul lui Dumnezeu. A dovedit că are discernământ, că nu acceptă pe oricine doar de dragul de a avea un discipol.

                • Cudi 2017-10-27

                  Uite cum văd eu: Paracelsus se roagă lui Dumnezeu și îi cere un discipol. Dumnezeu i-l pune în fața ușii. Paracelsus îi dă flit. Discipolul e răspunsul lui Dumnezeu la rugăciune -- nu e subiectul unui test, discipolul este testul.

                • Arlech 2017-10-27

                  Da, discipolul n-a fost supus unui test. N-a fost nevoie. A fost pasărea care piere pe limba ei, cerând dovezi a demonstrat că e nu e demn să fie discipol.
                  Însă Dumnezeu a răspuns cererii lui Paracelsus supunându-l unui test: i-a trimis un om dornic să-i fie discipol, dar neînzestrat cu calităţile necesare pentru aşa ceva. Iar Paracelsus a trecut testul, refuzând să accepte discipolul.
                  Pentru că nu oricine poate învăţa orice. De exemplu, un afon n-o să ajungă niciodată cântăreţ celebru, oricât de mult şi-ar dori-o şi oricât de buni i-ar fi profesorii. Şi nici un orb n-o să ajungă pictor.

                • Cudi 2017-10-27

                  Arlech, e interesant ce zici. Un fel de “ai grijă ce-ți dorești”… Doar că, în cazul ăsta, pare nu atât un test, cât mai degrabă o lecție dată de Doamne-Doamne lui Paracelsus. Pe undeva.
                  Oricum, declar spășită că mă depășește sublimul acestei povestiri.

                • Arlech 2017-10-27

                  Erată: a demonstrat că nu e demn

                • Lotus 2017-10-27

                  Complet de acord cu interpretarea lui Arlech, dacă interesează pe cineva.

                • Arlech 2017-10-27

                  Cudi, eu zic că e mai degrabă test decât lecţie. A fost pus la încercare, ca să arate că merită să aibă discipoli.

                  Lotus, mă interesează pe mine. Îmi place să ştiu în ce măsură se potrivesc părerile mele cu ale altora. 🙂

                • Lotus 2017-10-27

                  @Arlech

                  Și n-a fost neapărat ditamai testul (pentru Paracelsus). Adică, a fost un test mai micuț, așa. 🙂 Un maestru autentic n-avea cum să-l pice. A fost, mai mult, o lecție de anduranță, sau o joacă din partea lui Dumnezeu, așa, prefăcându-se că-i că ce-i cere. Gen te-am văzut, dar încă nu.

                  În altă zi, sau cu o altă dorință, poate i-a dat.

                • ketherius 2017-10-27 Author

                  Nu știu dacă acesta este genul de discernământ care definește calitatea de maestru/inițiat/iluminat, dar nu asta este interesant.

                  Oricum, tu uiți că el a cerut un discipol, iar Divinitatea i-a trimis unul.

                  De ce crezi că Divinitatea, care și-a luat timp să asculte ruga personajului și a decis să îi dea un discipol, a ales un om la întâmplare?

                  Pe ce bază refuzi să iei în calcul varianta că Divinitatea, care, conform definiției sale, este și știe tot, n-a constatat că personajul lui Borges este nepregătit pentru a fi mentor și i-a ales discipolul în așa fel încât să-i dea peste nas și să-i arate că nu e gata pentru acest rol?

                • Lotus 2017-10-27

                  Pe cine întrebi, pe mine sau pe Arlech?

                • Arlech 2017-10-27

                  Nu’ş pe cine-ntreabă, dar eu am răspuns deja. Divinitatea n-a ales un om la întâmplare, a ales unul total nepotrivit. Pentru că atotştiutoarea divinitate pune uneori oamenii la încercare -- ca să-i ajute să se desăvârşească.
                  Şi nu i-a dat deloc peste nas. Din povestire nu reiese că personajul nu e potrivit pentru a fi mentor. Trebuie citită cu mai multă atenţie şi fără dorinţa de a-i căuta nod în papură fiindcă nu-ţi place cel care ţi-a recomandat-o, sau ocazia/scopul cu care ţi-a recomandat-o.
                  Asta e tot ce-am avut eu de spus.

                • ketherius 2017-10-27 Author

                  Și decizia între “a trecut testul că nu a acceptat discipolul” și “a picat testul pentru că nu a acceptat discipolul” se bazează pe … ?

                • Lotus 2019-05-17

                  Ketherius, pe faptul că pe nou-venit îl strângeau hainele de discipol. Pentru că el cerea dovezi.

                  Întrebarea e următoarea: ce înseamnă să fii discipol, ce te definește ca discipol? În orice caz, nu lipsa de încredere în mentorul tău și nici testarea lui. Mentorul își testează discipolul, nu invers. Profesorul îi dă notă elevului, nu invers. Deci, dacă vrei să-ți cauți un mentor, nu te duci să-i dai teste, că nu poți să-l testezi pe cel care urmează să te ghideze, asta ar fi absurd. Fie deja ai încredere deplină în el, fie stai frumușel acasă. Asta a fost lecția pe care i-a dat-o Paracelsus. De fapt, pe care ne-a dat-o Borges nouă, că respectivul n-a înțeles-o.

                  De unde rezultă că, pe cealaltă parte, Paracelsus era un maestru autentic? Din faptul că, după plecarea călătorului, a reînviat roza.

            • Renata Carageani 2017-10-27 Reply

              Ah, am deja citit un articol de Grieg, despre meloterapie. Exceptând faptul că amestecă niște truisme cu polonicul spre a scoate ciorba de rigoare, are o afirmație care merită umpic de atenție:
              „…cineva care suferă de teamă nu trebuie din primul moment să asculte, de exemplu, Simfonia a 7-a de Beethoven care este foarte veselă, răspândind încredere şi optimism. Unei astfel de persoane, pentru început, i-ar conveni cu mult mai mult unele compoziţii ale lui Bach. ”
              Ca să ne lămurim cât e de imbecil individul.
              Păi, simfonia a 7-a de Beethoven, supra-intitulată ”Apoteoza dansului”, datorită celei de-a treia mișcări, nu e veselă, decât pentru nea Grigore. Ea e chiar cuptoriul alchimistic în care se ard temerile și din cenușa lor înflorește speranța și optimismul, cutenzanța, puterea, reconsiderarea și entuziasmul.
              Uite cum sună partea a treia:
              https://www.youtube.com/watch?v=3KwoTJKDJAM

              • Lotus 2017-10-27 Reply

                Din ce-ai scris reiese că-i critici gusturile muzicale și nu ideea.

              • Cudi 2017-10-27 Reply

                Am ascultat-o de două ori, a treia oară rulează chiar acum, în fundal. Ca o suferindă cronică de temeri, îl contrazic pe Bivolaru.
                În cazul lui Bach, luând doar exemplul unei suite pentru violoncel, ți se amplifică sentimentul singurătății -- simfonia lui Beethoven îți dă senzația că ești parte din mai mult, ești o fărâmă de simfonie, iar în suita lui Bach ești pe cont propriu, ca un violoncel neacompaniat.

                • Lotus 2017-10-27

                  Păi din ce scrii, pari să-i dai dreptate, nu să-l contrazici:

                  Pentru a se ajunge la utilizarea în mod eficient a muzicii, până la sfârşitul terapiei va trebui să se selecteze acel tip de muzică, potrivită cu predispoziţiile emoţionale ale individului. De pildă, persoanelor mereu indispuse şi celor depresive nu trebuie să li se pună de la început să asculte o muzică agreabilă, veselă, tonifiantă.

                  Dimpotrivă, va fi mult mai bine să se înceapă cu anumite piese muzicale de tip melancolic. Sau cineva care suferă de teamă nu trebuie din primul moment să asculte, de exemplu, Simfonia a 7-a de Beethoven care este foarte veselă, răspândind încredere şi optimism. Unei astfel de persoane, pentru început, i-ar conveni cu mult mai mult unele compoziţii ale lui Bach.

                  O primă exigenţă ar fi, deci, aceea de a intui şi de a branşa muzica potrivită pe frecvenţa persoanei care trebuie tratată. În acest caz se vor alege melodii care să reflecte cât mai riguros cu putinţă starea sa de spirit. Astfel, se va putea obţine o anumită punte de legătură între individ şi metoda folosită ca terapie (în cazul nostru MUZICA), prin rezonanţă. Abia după aceea se va putea trece, puţin câte puţin, la o muzică care îi va inspira pacientului mai multă încredere. Întregul proces trebuie să se deruleze gradat, iar etapele vor decurge prudent şi cu paşi mici. Niciodată nu va trebui să se dea impresia unor şocuri sau schimbări bruşte.

        • Lotus 2017-10-27 Reply

          @Renata

          Și prin asta riști ca, de fapt, să-l înțelegi doar parțial. De ce? Pentru că, nu-i așa, un autor ca Borges sigur nu poate să se pronunțe în favoarea lui „crede și nu cerceta”. Te întreb și pe tine ce-am întrebat-o pe Cudi adineauri: dacă chiar asta a gândit și a vrut să transmită Borges în această povestire?

      • Lotus 2017-10-27 Reply

        @Cudi

        De ce să nu recomand sau interpretez? Te aștepți ca toată lumea să gândească sau interpreteze ca tine? Tu ar trebui să fii cea care, în numele libertății la opinie (și a faptului că nu ești înregimentată, cum mă acuzi pe mine deseori, mai voalat), încurajează perspectivele diferite, inclusiv cele religioase sau pe care tu nu le îmbrățișezi.

        Apropo, intepretarea de-ai citat-o e perect validă. Și, amuzant, n-ai de unde știi dacă nu cumva fix asta dorea să transmită Borges. Pentru că ăsta e și sensul direct, principal, care rezultă la citirea acestei povestiri.

        Și dacă există Dumnezeu și credința în el este mai importantă decât dovezile obținute pe cale rațională? Ce te faci atunci? Sau excluzi complet această posibilitate?

        • Cudi 2017-10-27 Reply

          Lotus, n-o să-ți dau apă la moară, interpretează cum vrei.

          • Lotus 2017-10-27 Reply

            Doar n-o să interpretez cum vreți voi, lol. Chestia e că mai devreme îmi ziseseși să nu interpretez deloc. 😉

      • ketherius 2017-10-27 Reply Author

        Cudi, nu, nu din cauza lui Lotus am o problema cu Roza lui Paracelsus. Lotus mi-a adus-o în atenție și rolul lui se oprește aici.

        Am o problemă cu acel text din cauza textului. Eu înțeleg că-l adorați toți pe laureatul de premiu Nobel, dar nu este Dumnezeu, deci nu este perfect și infailibil. Are și el textele lui mai slabe. Așa cum “Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie” nu este o poezie cu care Eminescu s-ar mândri, nici Roza lui Paracelsus nu este o lucrare reprezentativă pentru Borges.

        • delfinasu 2017-10-27 Reply

          eu recunosc, nu am citit-o până în seara asta, că m-ați omorât cu comentariile astea multe 🙂
          concluzia mea, de om simplu, e scurtă, totally agree with ketherius.

          am citit si recomandările lui Arlech: sunt mai lungi decât textul cu pricina :), mi-au amintit de comentariile de la textele obligatorii de pe la orele de limba română din liceu.

          în fine, am prins ideea, iar textul lui Borges l-am vazut ca o pictura renascentista:).
          si cam atât.

          • ketherius 2017-10-27 Reply Author

            Delfinaș, mă unge la suflet faptul că ești de acord cu mine.

            N-am să uit, însă, faptul că ai pus ciorba de pește ungurească mai presus ca ciorba de pește lipovenească, de-aia cum se face în Deltă.

            • delfinasu 2017-10-27 Reply

              :))))))
              după ce-o să gusti din aia ungurească o să ma crezi
              Învățăcelule!
              (doar tachinez 🙂 )

          • Arlech 2017-10-27 Reply

            Nu-s recomandările mele. Sunt doar alte păreri. Găsite pe moment. Am vrut să văd cât de numeros e “genul ăla de public care, când dă de ceva ce nu pricepe, zice ‘Ooo, ce deștept e ăsta, cât de profund scrie, trebuie musai să-mi placă’“. 😛

            • delfinasu 2017-10-27 Reply

              @Arlech!
              trebuia să-mi dau seama:)

    • Lotus 2017-10-27 Reply

      @castanman

      Am auzit și eu de un maestru indian, cred, care într-o iarnă foarte geroasă și-a aprins focul cu scripturile lui sacre, în lipsă de altceva.

      Îl știi pe Scorchfield?

      • Lotus 2017-10-27 Reply

        Linkul corect:

        http://scorchfield.blogspot.ro/

      • castanman 2017-10-27 Reply

        @lotus/ il stiu pe scorchfield. Ne am duelat putin pe blogul unei gagici, plecand de la ce e “himera” si ajungand la insuficienta limbajului rational in niste chestiuni ontologice, tema heideggeriana :). Eram mai tanar. Si aveam alt nume. Serios.

        • Lotus 2017-10-27 Reply

          Da’ n-am zis că nu te cred, ți l-am indicat că m-am gândit că o să-ți placă (dacă nu știi de el).

          Pe ce blog?

          • castanman 2017-10-27 Reply

            Lasa o adresa de mail. Nu fac reclama altor bloguri pe un blog la care sunt invitat

            • Lotus 2017-10-27 Reply

              Mă găsești în spam.

              • castanman 2017-10-28 Reply

                @Lotus/ Te -am gasit in spam. Comentariul tau e absolut. Sa spui ca nu ai citit partea a doua ( o compilatie de versuri) ca nu suporti sangele, e demential. Deja seamana a bisericuta discutia noastra prin care iti ceream o adresa de mail 🙂 . Scuze, n-a fost ok fata de ceilalti participanti. Gasesti inceputul dialogului cu scorchfield pe blogul “perfectiune” al Cameliei, decembrie, 2o14. Eram assabis sau abis.

                • Lotus 2017-10-28

                  Nu știu ce înțelegi tu prin bisericuță și deci cum s-ar aplica discuției noastre de aici. Mi-ai cerut un mail, așa că ți-am lăsat un comentariu, în care apare mailul. Și ți-am spus aici de el pentru că a intrat în spam, nu de alta. Apoi, ai ales să-mi răspunzi aici (nu pe mail) la ce te întrebasem și să îmi răspunzi tot aici (nu pe blog) la ce ți-am comentat. Mersi de informația cerută. Cât despre comentariu, da, forma este importantă pentru mine. Dacă îmbraci o metaforă în sânge și vene, s-ar putea să nu ajung la ea, din cauză de abandon al lecturii. Care-i problema? Am zis că partea aceea nu-i bună? Am zis că n-am citit-o pentru că nu-mi plac instrumentele pe care și le-a ales autorul.

                • Cudi 2017-10-28

                  Măi băieți, a durat cam puțin… Oare ce n-a mers? Că la caracter vă potriviți.
                  😀

    • ketherius 2017-10-27 Reply Author

      Stai că mă zăpăcești. Pe cine numești cel mai controversat personaj din istoria științei? Pe Paracelsus? El n-are nici o vină, n-a făcut ce îi pune în cârcă Borges. Pe Borges? De ce este scriitorul personaj în istoria științei?

      Metafora cu negurile din cărțile citite anterior este frumoasă, dar, dacă am face așa, am fi tabula rasa de-a lungul întregii existențe.

      Întrebarea, cu care zici tu să încep, o văd ca pe o încununare a experienței. Țelul e să ajung să pun Întrebarea potrivită. Răspunsul la întrebarea corectă îmi revelează Ideea. Părerea mea.

      • Lotus 2017-10-27 Reply

        Îmi permit și eu un sfat, deși poate ai alergie la comentariile mele. 🙂 Dar ia-o ca pe părerea mea sinceră și bine intenționată. Când citești un text, pleacă de la premiza că el este adevărat sau reflectă cel puțin un adevăr parțial, o perspectivă personală a celui care-l scrie, o bucată a lui de adevăr. Cumva încearcă să empatizezi cu el.

        Întrebarea cu care să pornești ar fi, în acest caz: ce vrea să zică acest autor în textul de față, care-i mesajul lui? Fără prejudecăți, fără lucruri pe care le știi dinainte că nu pot fi adevărate, pur și simplu cu deschiderea de a înțelege ce voia să se transmită acolo, prin acele cuvinte.

        Tot în Orient se spune: „Fiți ignoranți!” cu ideea de a elimina zațul de cunoaștere care însă este mai mult sau mai puțin limitatoare (pusă în comparație cu adevărul exprimat de un sfânt sau un înțelept, de exemplu). Știi parabola cu ceaiul care se revarsă peste cana deja plină, nu? Cam pe-acolo merge sfatul meu. Permite-ți să uiți tot ce știai înainte de a citi ceva nou și dă-i o șansă lecturii. Așa, poate, o să descoperi sensuri nebănuite.

      • castanman 2017-10-27 Reply

        Paracelsus e personajul cel mai contradictoriu. Borges stie asta. De aceea l-a construit asa, fara a-i putea incadra gesturile si limbajul intr-o matrice rationala. Ca sa fie credibil. Si nu mai bate moneda cu dumnezeul perfect. Creatia e imperfecta. Si cu cat mai imperfecta, cu atat mai urgenta mantuirea. Bloomfield ( cred ca i am scris corect numele) aloca o mare parte din filozofia sa acestei teme 🙂

  • Fire 2017-10-27 Reply

    Parerea mea : roza, intotdeauna, dar intotdeauna este simbolul a flame of fire in occultism. Nea’ Caisa s-a dus la Paracelsus cu roza in mana, sa-l invete cum sa renasca in lumea spirituala ( sa refaca roza din cenusa ), pentru ca a auzit el ca Paracelsus ar stii cum se face.
    Doar ca insul nu era pregatit pentru o astfel de experienta pentru ca e “credul” ( a se citi ” confuz” , ” lipsit de discernamint spiritual” , lipsit de claritatea mintii ), motiv pentru care i se spune ca not good. Adica nu e pregatit pentru ceea ce cere.
    I se spune ca pe drumul asta are nevoie de credinta ( claritatea mintii, discernamint ), insa el da dovada doar de credulitate ( tot ce zboara se maninca, noaptea mintii ), motiv pentru care cere dovezi in ciuda faptului ca tine dovada in mina ( roza = adica e constient de existenta flame of fire in el ). Cum ar veni, o tine de coarne si zice ca-i ciuta si mai cere si dovezi pentru asta. Noaptea mintii, cum ziceam.
    De unde rezulta ca indiferent ce dovada i-ar fi prezentat Paracelsus, rezultatul ar fi fost acelasi : un esec grandios, pierdere de vreme pentru Paracelsus, pe principiul ” nu aruncati perle porcilor “. Nu dovada era problema, ci discipolul nepregatit ( cum e 99 % din populatie ). Dovada ca discipolul era complet nepregatit pentru drumul spiritual pe care il cerea, e faptul ca si-a aruncat roza in foc atunci cand Paracelsus a refuzat sa-i dovedeasca ” magia” ( a renuntat la spiritualitate, pentru ca … spiritualitate anu se potrivea cu opiniile lui despre ). Adica a produs si dovada ca era nepregatit : renunta la drumul spiritual, inca de la primul obstacol. Deci toata povestea cu o sa te urmez toata viata, imi dedic viata spiritualitatii, era doar in mintea lui, doar credea treaba asta, insa era doar o …credinta fundamentata pe nimic. E plin de inchipuiti d-astia cu spiritualitatea.

    Parerea mea e ca personajul Paracelsus chiar ave adreptate ca discipolul era nepregatit, deci era legimitma refuzul de a-l initia.

    • Renata Carageani 2017-10-27 Reply

      Fire, exact!

    • Cudi 2017-10-27 Reply

      Fire, e foarte interesantă explicația ta dată credinței: claritatea minții, discernământ. !!!

      • Fire 2017-10-27 Reply

        Cudi, asta cu claritatea mintii este foarte-foarte tricky, pentru ca fara ea nu poti fi acceptat pentru initiere ( se considera ca ” n-ai cu ce” ). Also, exista texte scrise de imortali ( ” eliberati”, in limbaj misan, for Lotus ) , texte foarte vechi si care descriu procedeul, mecanismul alchimic in plain language, dar nu il descriu cap-coada ci omit fix partile cele mai importante. Iar ei spun in text, in clar, ca doar cei dotati cu ” claritatea mintii ” vor putea pricepe ( se prind care sunt partile lipsa ) si practica. Cu alte cuvinte, e nevoie de un anumit discernamant si claritate a mintii ca sa poti rezolva puzzle-ul din textul lor.

        Sau in termeni mai tehnici, claritatea mintii este atinsa atunci cand toate cele 6 inteligente ale mintii functioneaza corelate intre ele si nu separate ( conditia schizofrenica a omului ” normal”, mainstream ). Sau in limbajul psihologiei, ratiunea functioneaza corelata cu intuitia. Cata vreme discipolul ala se tine ca orbu’ de bita de ideea lui , ” fa o magie ca sa imi demonstrezi ca exista “, e clar, e dovada suprema ca ii lipsea corelatia dintre mintea rationala si intuitie, ba chiar intuitia e lipsa boaba la hectar.
        Pentru ca fix aici intuitia trebuia sa intervina si sa-i dea informatia lipsa discipolului, iar demonstratia magiei devena inutila. Cita vreme el insista cu magia, e clar ca mintea lui nu e pregatita pentru initiere … lipseste fix esentialul ” claritatea mintii” si asta nu se poate preda, ci se invata prin experimentare directa ( maturitatea sufletului ).

        • Lotus 2017-10-27 Reply

          @Fire

          Dacă deja ai început să vorbești în dialecte, și încă pentru mine, poate că nu-i pierdută orice speranță de a comunica! 😀

          Ai dreptate că procedeele foarte puternice (o mulțime, nu doar unul) sunt ultra-secrete și fie nu apar nicăieri explicit, fie sunt date într-o formă poetică sau foarte foarte abstractă, dar lipsesc câteva elemente cheie, așa încât nu doar omul obișnuit, ci nici măcar inițiatul care nu a atins un anumit nivel și care nu are o intuiție și o claritate mentală foarte mare nu reușește să le descifreze corect și să le aplice. Aceste procedee se transmiteau din gură la ureche, în cadrul inițierii.

          Dar nu ai dreptate când spui că-ți trebuie acea claritate pentru a fi admis ca discipol. Nu îți trebuie, tocmai că ăsta-i rolul maestrului, să te ghideze. De aia ai nevoie de el, tocmai pentru că tu încă nu poți singur. Așa că el îți dă procedeele de care ai nevoie, conform naturii tale, a karmei și a nivelului pe care îl ai la un moment dat. Și te pune în gardă cu privire la eventualele obstacole de pe cale, pe care nu le vezi (sau nu le poți depăși) singur, și îți spune ce ai de făcut în continuare, ce trebuie să urmărești etc. Așadar, discipolul nu trebuie să aibă de la bun început o minte brici, deși sigur că este bine dacă are.

          Altceva i se cere în mod obligatoriu unui discipol, și anume o dăruire cât mai reală față de calea pe care o urmează, o deschidere și o aspirație cât mai sinceră de a evolua. Lucruri pe care discipolul nostru nu le avea (de vreme ce cerea dovezi, adică se trăgea de șireturi cu maestrul, propunându-i un troc).

          @Cudi

          Rugăciunea de tipul: „Doamne, eu ajut nevoiași și pun bani la cutia milei, ca să-mi fie bine, i-am dat ieri 5 lei cerșetorului din fața bisericii și o să mai trec și mâine să-i dau, dar la schimb ajută-mă să mă vindec de boala cutare sau să merg în împărăția cerului” e tot un fel de troc de tipul celui din această povestire și nu funcționează. Mai degrabă îl ajută Dumnezeu pe cineva care face fapte bune fără să pretindă o răsplată, în numele unei religii. Discipolul nostru era foarte „religios”, pe față, atâta numai că îi propunea maestrului un troc, îi cerea o probă.

          • Fire 2017-10-27 Reply

            Lotus, nu sunt ” procedeee ultrasecrete” , ci e doar unul singur. Clar si simplu, dar ultrasecret , cum zici tu. Restul e pure bulshit.

            • Lotus 2017-10-27 Reply

              Extremisto.

              Tu știi de unul, eu știu de mai multe. 😉

    • Arlech 2017-10-27 Reply

      Fire, mai alaltăieri ziceai altceva:
      ” I don’t give a shit pe cum ii bate campii imaginatia aluia”.

      • Lotus 2017-10-27 Reply

        Amuzant, că cu interpretarea de-a postat-o acum și eu sunt de acord. 😀

        • Arlech 2017-10-27 Reply

          Da, şi eu sunt de acord cu interpretarea dată azi de Fire modului în care “bate câmpii imaginaţia ăluia”. 😀

      • Fire 2017-10-27 Reply

        Arlech, imi mentin parerea cu ” I don’t give a shit cum ii bate campii imaginatia aluia”. Asta e motivul pentru care nu citesc fictiune, nu ma duc la teatru, nu ma uit la filme decat atunci cand trebuie sa ii fac masaj lu’ barbatu-meu ( ma uit la film ca sa nu ma plictisesc ). In rest, nu ma intereseaza cata vreme nu imi aduce informatie, cunoastere, nu ma invata nimic concret.

        Da’ Cudi facuse rezumatul in articol. Iar Roza lui Paracelsus o citisem in liceu, pe vremea cand nu aveam acces la informatie, ci doar la bulshit ( literatura ) si citeam de aia, decit deloc …

        • Lotus 2017-10-27 Reply

          Aparet, pierzi din vedere valențele cathartice ale artei.

          • Fire 2017-10-27 Reply

            Lotus, cata vreme arta nu e cunoastere, pentru mine e inutila. Entertainment si atat. La fel ca si Cola cu pop-corn, pentru o nisa de oameni si atat.

            • Lotus 2017-10-27 Reply

              Apăi cunoașterea nu înseamnă numai că știi tabla înmulțirii sau ai acumulat cutare informație pe care o memorezi. Iubirea, de exemplu, poate fi definită și ea tot ca o formă de cunoaștere. (Biblia definește chiar sexul ca pe o cunoaștere, chit că posibil să forțez interpretarea.)

              • Fire 2017-10-27 Reply

                Tabla inmultirii nu e cunoastere, Lotus. ci e doar e invatamant ( vax albina cunoastere ). Iubirea nu e cunboastere, ci doar un sentiment : cacat pansat, ca orice alta emotie-sentiment care perturba claritatea mintii. Da’ tu poti sa infloresti varza cu orice te coafeaza pe tine ca ar fi cunoastere.

                • Lotus 2017-10-27

                  Atunci când zici că iubirea e căcat pansat care perturbă claritatea minții demonstrezi contrariul. Adică că poți să ai mintea perfect perturbată și fără să fii adepta iubirii.

                • Fire 2017-10-27

                  Evident, Lotus ! Nu doar emotiile si sentimentele polueaza mintea, ci si multe alte chestii. Insa iubirea e una din cele mai naspa adictii si poluator mintal.

    • ketherius 2017-10-27 Reply Author

      Și tu, Fire? Știi, până acum, că nu-s un fan al mișcării “autorul nu a vrut să spună ce a spus, ci a vrut să spună ce vreau eu să fi spus”.

      Discipolul, clar, nu era pregătit. Dar “maestrul”? El ce scuză are? Un maestru/profesor/leader învață, educă, ridică nivelul celui pe care îl inițiază. Cu cât mai slab discipolul, cu atât mai bun maestrul. Personajul lui Borges (nu o să-l numesc Paracelsus, că știm clar că nu e vorba de el; nu o să-l numesc nici Borges, deși e ideea lui și îl văd reflectat în personaj, ca să nu încurc cititorii) nu a acceptat un discipol ce nu era deja foarte avansat. De ce? Pentru că era mult de muncă? Pentru că era comod și nu mai avea chef să ajute și pe altul prin perioada cea mai grea a pregătirii?

      Ținând cont că personajul principal a cerut un discipol (așa începe povestirea), apoi, realizând cât are de muncit cu el, l-a gonit, mie îmi este clar că maestrul nu era atât de maestru, era un om care a ajuns la un nivel foarte înalt și, la nivelul lui, a rămas egoist și indiferent.

      A picat testul dat de Divinitatea ce i-a îndeplinit ruga, dovedindu-se nevrednic de a fi maestru.

      • Fire 2017-10-27 Reply

        Si eu, Ketherius ! Daca tot suntem la lectia cu comentarii literare, am zis ca hai sa-mi zic si eu parerea cu ” ce-a vrut sa zica autorul” ! Ma seca treaba asta in scoala, cand ne intreba idioata de la catedra ” ce-a vrut sa zica autorul ?” Pai intreaba-l pe el, nu pe mine !

        • Renata Carageani 2017-10-28 Reply

          Măi, Fire! Să faci tu limba română cu O.I.Moldovan, fie și numai un an, și să nu ajungi îndrăgostită de literatură, mi se pare S.F. curat! 🙂
          Nu știu cum un absolvent de actorie ajunge prof, dar… ce contează! Ce privilegiu pe capul tău!
          Pe vremea ceaușescului, uneori, duminica la prânz, era la tv, recitând Eminescu. Rămâneam toți ca proștii, cu dumicatul în gură și, pentru câteva minute, uitam să și respirăm. Te făcea să te simți om, în ciuda mizeriei de viață pe care o trăiam.

          • Fire 2017-10-28 Reply

            Renata, “egzista o explicatie”, vorba lui Garcea ! Cand eram eu in clasa a 11 a -- a 12 a , adica fix cand imi preda Moldovan limba romana, deja era dupa ’89, cand incepeau sa intre pe piata carti si informatie. Trebuia sa fiu dusa cu zmeu’ sa continui sa citesc povesti pentru adulti ( beletristica ) , in loc sa-mi ocupa timpul cu ceva util, care ma invata ceva.
            Am scris un comentariu mai zilele trecute cum se facuse nenea asta prof de ocazie ( doar la clasa noastra ). Nu cu predatul limbii romane isi ocupa el timpul. Sincer, marele privilegiu a fost ca l-am cunoscut ca om si am invatat de la el chestii … care nu au legatura cu limba romana.
            Recita din Eminescu la clasa, se auzea musca, insa spun sincer ca abia asteptam sa se termine maimutareala si sa trecem la chestiuni serioase.

  • Iosif 2017-10-27 Reply

    Fire, cred ca procentual te înseli amarnic. Daca 1% din populatia globului ar fi luminata de Adevarul Absolut, ar fi Paradisul Regasit pe Terra. Chiar de s-ar gasi 1/100.000.000,eu fiind totusi un optimist, tot ar fi mult mai bine pe Terra. 🙂

  • castanman 2017-10-27 Reply

    Credinta, in mod obisnuit, inseamna a accepta diverse asertiuni, pentru care nu se ofera o explicatie rationala incontestabila. E o forma de cunoastere, nu zambiti, care porneste de la o convingere interioara a subiectului. Sau de la increderea totala in marturia altora. Protestantismul merge pe sola fides, exclude justificarea credintei in fata ratiunii umane. Catolicismul e mai smecher, aduce rationalitatea si credibilitatea credintei. Aceasta depaseste capacitatile normale ale omului. Dar ofera si o vesta de salvare: nu se afla in contradictie cu ratiunea. E stabilita chestia intr o formulare a primului conciliu de la Vatican: credinta nu este ex ratione, nici sine ratione. Nici nu confera ratiune , nici nu este fara ratiune. Trebuie acceptat misterul transcendent. ” Cognoscibilitatea naturala a lui Dumnezeu”. Dar sa fie si constient de motivele pentru care crede. Cam greu. Asa ca, ne putem plimba intre ” credo, quia absurdum” (cred, pentru ca e absurd) al lui Tertullian si ” credo ut intelligam” ( cred, pentru a intelege) al lui Anselm de Canterbury, credinta fiind pentru acesta fundamentul cercetarii rationale si nu o exclude. Niciuna nu mi se pare o falsa alternativa. Dar nici nu pot recunoaste adevarul in niciuna. Asa ca…

    • Lotus 2017-10-27 Reply

      Misticismul hindus disecă omul pe interior și ajunge la concluzia că există în noi un eu sau nucleu care-i mult mai profund decât ceea ce identificăm ca fiind „noi” și adesea adormit la ființa umană comună. Atributul principal al acestui nucleu, conștiința, este deci latentă. În timp ce mintea rațională, pe care noi o folosim la școală sau când scriem aici pe blog este situată la periferia ființei, fiind atributul egoului, care-i un eu fals.

      Ca idee, tehnicile Yoga avansate au ca scop transcenderea rațiunii. Patanjali definea meditația ca fiind încetarea fluctuațiilor minții.

      Ce vreau să zic e că există instrumente mai profunde cu care poți ajunge la Dumnezeu, dacă le trezești. Mintea rațională nu te poate duce acolo, fiind prin natura ei limitată. Mintea nu poate procesa lucruri mult mai simple, cum ar fi ideea de (univers) infinit.

      Dar sigur că această minte rațională este un fel de oglindire vagă și parțială a conștiinței profunde, iar egoul este și el o oglindire vagă și parțială a eului profund, așa că există posibilitatea de a înțelege și explica, la nivel rațional, și cele mai înalte realități transcendente, tot așa, prin reflexie. La fel cum cuvântul folosit de noi în vorbire este un ecou (deci o reflexie) a Logosului sau Cuvântului divin. Însă o octavă superioară frazei discursive o constituie limbajul intermediar, sau simbolul. De asta mai ușor ajungi la Dumnezeu prin credință sau prin artă decât prin logică. Dovezi însă nu vei găsi decât atunci când deja nu mai ai nevoie de ele.

      • Cudi 2017-10-27 Reply

        … “octavă superioară frazei discursive”.

        • Lotus 2017-10-27 Reply

          I stand by what I’ve written.

        • Renata Carageani 2017-10-28 Reply

          Nu știu unde le găsești, soro, dar un milion de cuvinte nu pot suplini expresia asta!

    • castanman 2017-10-29 Reply

      Am uitat o optiune. Unul care declara : cred ca nu exista Dumnezeu. Mi se pare la fel de credincios ca ceilalti

  • Iosif 2017-10-27 Reply

    Credinta are o definitie si o formulare relativ simpla, accesibila rationamentului oricarui om normal rational-sentimental.
    “Si credinta este o încredere neclintita în lucrurile nadajduite, o puternica încredintare despre lucrurile care nu se vad.”
    “Slava lui Dumnezeu sta în ascunderea lucrurilor, dar slava împaratilor sta în cercetarea lucrurilor.”https://biblia.resursecrestine.ro/proverbele/25

  • Dan 2017-10-27 Reply

    “Discipolul e răspunsul lui Dumnezeu la rugăciune – nu e subiectul unui test, discipolul este testul.” Cudi, jos palaria!

    • Cudi 2017-10-27 Reply

      Înțeleg că n-am gândit tocmai prost, mersi, Dan.

  • klaus 2017-10-27 Reply

    Well, eu cred că Keth idealizează “starea” de maestru. Până la urmă e un om și el(maestrul). Pentru mine e doar un om cu niște aptitudini deosebite. Raportarea mea la el e exact ca aceea față de un artist. Dacă maestrul ar fi perfect, Dumnezeu s-ar simți gâdilat la picioare.

    • ketherius 2017-10-27 Reply Author

      Klaus, e vina mea, m-am exprimat imperfect și mi-am împrăștiat opinia prin comentarii.

      Eu cred că-l idealizează pe maestru cei ce spun că bine a făcut că, de la înălțimea lui de maestru, s-a pișat pe fraierul de discipol nepregătit.

      Părerea mea este că maestrul este și el un om imperfect, ce a picat testul pentru a deveni mentor.

      • klaus 2017-10-27 Reply

        E o chestie de aritmetică. Maeștrii sunt prea puțini față de nesfârșitul val piroclastic de ucenici. Unde mai pui că trebuie să se mai pișe și ei (tot maeștrii). 🙂

      • Renata Carageani 2017-10-28 Reply

        keth, eu zic că al dracului de bine te pricepi să scrii articole care generează peste 100 de comentarii! 🙂

        • ketherius 2017-10-28 Reply Author

          Renata, nu e meritul meu, cât este meritul celor care discută aici.

          • Lotus 2017-10-28 Reply

            Mai ales când unora, în speță de la care a plecat toată povestea cu roza, nici nu li se răspunde. 🙂

            • Renata Carageani 2017-10-29 Reply

              Lotus, îți răspund eu.
              Există două feluri de investigatori (știi, nu, că sunt fan literatură și filme „crime”):
              -- cei care cercetează dovezile găsite la locul faptei, fără să-și facă, inițial, nici cea mai mică părere despre suspect/suspecți
              și
              -- cei care, pe drumul de-acasă/birou la locul faptei, își compun o idee despre cine ar fi putut comite și, odată ajunși la locul faptei, selecționează numai probe în favoarea teoriei lor.
              Tu ești din a doua categorie.
              Ai ochit, cândva, o proză scurtă și interesantă care s-ar putea plia pe ideea „crede și nu cerceta”. Autorul nu figurează la mistici, deci e valabil (și) pentru laici. Și-ți faci „probă” din textul omului, ca să susții că „crede și nu cerceta” e cheia de boltă. Indiferent în ce și în câte alte contexte ar putea fi citat Borges cu Roza, tu l-ai arestat la corp delict în demonstrația ta.
              Nu așa se procedează! Poate și vicleanul Osho o fi având, în teoria lui despre nimic, două idei interesante, dar tu l-ai cocoțat pe piedestal, l-ai făcut zeu, ni-l pui pe lista zeilor și ne somezi, cu arma la tâmplă, să-l considerăm genial. E limpede că reacția noastră de revoltă față de impunere e direct proporțională cu imperativul tău.
              Am intrat, zilele trecute, într-un magazin de chinezării, fenșuiuri, arome, pietre, mistere și uleiuri volatile pe care le vindem și noi, doar că mai ieftin. Mirosea acolo a Rai. Îți venea să te descalți la ușă, de atâta mister și magie. Pe un raft, am văzut operele lui Osho. Creierul meu a făcut „Îîîîh!” și-am ieșit. Datorită ție, Lotus! Fiindcă tu nu știi să propui, știi doar să impui, cu țeava la tâmplă.
              Dacă te intersectezi, absolut întâmplător, cu bloggerul Aldus, spune-i că nu poți prinde vulpea într-o capcană cu ghiveci călugăresc. Să pună și el, ca momeală, un șobolan, un pui de arici, o păsăruică de-a pădurii, un liliac… 🙂

              • Lotus 2017-10-29 Reply

                Pesemne n-ai prea văzut Columbo. Nu dovezile îți arată cine e criminalul, ci interacțiunile sociale. Relațiile dintre oamenii ăia. Motivul. Dovezile sunt pentru roboți, adică tehnicieni. Dovezile îți arată pumnalul, pe care criminalul l-a pus acolo ca să-l vezi. Pumnalul e doar un instrument, un obiect. Un inspector mediocru n-ar putea niciodată trece dincolo de niște probe plantate, dacă criminalul n-a comis greșeli.

                Dar nu mi-ai înțeles apelul la Roză. Puțin îmi pasă ce a gândit Borges, ca om sau ca scriitor. Dacă a scris această povestire în cu totul alt scop decât de a ilustra ideea de „crede și nu cerceta”, atunci a fost totuși inspirat, deoarece povestirea lui -- și acesta e motivul pentru care am citat-o -- ilustrează foarte bine această idee. Că despre asta-i vorba, despre un discipol lipsit de credință și refuzat de maestru pe motivul ăsta. Voi scoateți din ea tot soiul de metafore, numai să nu fie ce pare (în timp un pasaj biblic țineți morțiș să-l interpretați ad-litteram). Și de asta o citez eu: îmi explică mult mai bine poziția, în cuvinte foarte frumoase. Nu pentru că Borges.

                Și, pentru că tot ai adus discuția în domeniul detectivilor, toți sfinții din toate religiile lumii afirmă că rațiunea nu-i cel mai adecvat instrument pentru a-l descoperi pe Dumnezeu.

                • Renata Carageani 2017-10-29

                  Probele plantate sunt cele pe care la adaugă, ilegal, polițiștii spre a incrimina pe cineva. Poate că te referi la indicii false, piste false…
                  În fine, schema pe care e construit serialul Colombo e cel mai nepotrivit exemplu ales și n-are nicio legătură cu realitatea.
                  Nu, nici un polițai n-o să zică, băi, pe ăsta l-a omorât ori nevastă-sa, ori soacră-sa, ori amanta, că astea aveau interes. Dă-le dracu de probe! Mă duc să le scutur bine pe dame, să vedem care i-a făcut-o.
                  Nu te pricepi nici la povești polițiste, îmi pare rău.
                  Dacă există niște creații total anapoda, ăia sunt sfinții. Acum să nu-mi spui că și în sfinți crezi! Că n-ai băgat mașina de spălat la lucru ieri și alaltăieri, că erau doi sfinți importanți, Dumitru cel nu știu cum și încă un Dumitru, consecutiv.

                • Lotus 2017-10-29

                  Ba da, cred că serialul Columbo este genial. Și ba da, oamenii sunt cei care comit diverse fapte, instrumentele pe care le găsești la investigații fiind doar simple obiecte în mâinile lor. Și, la fel cum calculatorul te poate face să nu-ți mai exersezi mintea (că la ce bun să mai reții tabla înmulțirii, când poți face operații complexe pe calculator?), fixarea pe indicii te poate face să pierzi esențialul. Care esențial este întotdeauna despre oameni, nu despre obiecte sau puști sau urme. Cine l-a omorât pe X? Un om, nu un pistol. Pistolul a fost doar instrumentul. Studiind pistolul, afli cum. Dacă afli. Înțelegând oamenii, afli cine și de ce. Înțelegerea relațiilor dintr-o familie sau comunitate îți rezolvă peste 50% din caz. Indiciile sunt pentru confirmare. Asta la modul general, că de realist, nici un serial polițist nu cred că-i prea realist. Poate afară de Garcea de la Vacanța Mare. Dar dincolo de asta, dacă înțelegi oamenii, înțelegi mult mai multe, îți dai seama care sunt motivațiile lor, ce-i face să acționeze într-un fel sau altiul,ce-și doresc, acum mă refer la viața de zi cu zi, la oamenii de lângă noi, nu la scenarii polițiste.

                  Ce întrebare e asta, dacă cred în sfinți? Sunt convins că există Dumnezeu. Ca atare, sunt la fel de convins că oamenii sunt mai spirituali sau mai materialiști, mai treji sau mai adormiți, mai aproape sau mai departe de eul lor profund, real. Și pentru a-i ajuta să se redescopere pe sine și să-și redescopere creatorul, li s-au pus la dispoziție nenumărate căi spirituale, în acord cu firea și cultura lor. Dar toate aceste căi au (sau au avut la origini, pentru că multe s-au pervertit între timp) scopul de a-l înălța pe om, de a-l eleva, de a-l conduce către Dumnezeu. Și, pe fiecare astfel de cale spirituală, au existat oameni care au ajuns foarte sus și care au rămas în istoria acelei căi drept sfinți, profeți, înțelepți, mari realizați spiritual etc.

                  Dar ideea de la sfârșit, cu nespălatul hainelor în zi de sărbătoare, este cât se poate de puerilă și te pune pe același nivel cu țața Floarea de la țară. De ce nu te întrebi care e semnificația faptului că Dumnezeu în a șaptea zi s-a odihnit, în loc să intepretezi ad-litteram un text cu o valoare care pentru mine este evident simbolică? La filme românești sunteți buni, dar când vedeți un pasaj religios sau mistic, vi se taie filmul.

                • ketherius 2017-10-29 Author

                  Parcă lăudai țăranul simplu, țața Floarea, ca fiind la un nivel spiritual înalt…

                • Fire 2017-10-29

                  Ketherius, ai uitat de tigani ! Nimic nu e mai presus de spiritualitatea tiganeasca si de cea a tugurlanilor de la coada vacii. Lotus dixit.

                • Lotus 2017-10-29

                  @Ketherius

                  Păi am plantat câteva idei de bine în ce-i privește pe țărani, da’ dacă nu s-au prins, am recurs la limbajul vostru (în particular al Renatei), ca să mă fac mai ușor înțeles. Dincolo de asta, te rog să reflectezi la faptul că realitatea e complexă, nu alb-negru. Țăranii merită admirați pentru simplitatea și modestia lor, trăsături care sunt de suflet, dar nu trebuie luați ca exemplu la toate capitolele, că au și ei părți mai puțin lăudabile (ca naivitatea sau mimetismul social). În cazul de față, eu am făcut referire la naivitatea țaței Floarea, în modul ei simplist și pueril de a interpreta anumite mituri biblice. Tu în schimb aminteși de un moment în care mă refeream la deschiderea sufletească a țăranului, pusă în balanță cu aroganța și închistarea unui om de știință. Sunt lucruri diferite. Hai să nu admirăm sau detestăm oamenii cu ochii închiși, că fiecare are lucruri demne de admirat și mai puțin demne de admirat. Și un dictator poate avea calități demne de admirat, și un filantrop poate avea trăsături detestabile, așa că depinde de criteriul pe care îl avem în vedere.

                  Apropo de care chestie, pacă și tu îl făceai pe Dumezeu „conform definiției sale” atotputernic și atotcunoscător, în același comentariu în care spui că „și-a luat timp să asculte ruga personajului”. Bine că măcar știe orice, dacă cu timpul stă mai prost. Ce să-i faci, la tăți ni-i greu și toți suntem în criză de timp.

                  @Fire

                  Și-n plus, nici cu ținerea de minte nu stau așa bine. De exemplu, nu mai rețin când și ce-am zis de țigani -- poate ești bună să-mi reîmprospătezi memoria.

                • Fire 2017-10-29

                  Lotus, nu prea ai tu treaba cu viata la tara si Romania profunda, din moment ce pictezi pe aici imaginea naiv-idilica a taranului roman. nimic mai departe de realitate. Cosbuc isi plange de mila, zau !

                  Ce ai zis de tigani ? Pai cam la fiecare 2-3 comentarii ii pomenesti. Ca yoga lor, ca spiritualitatea lor, karma si sistemul oriental filosofic, nu vin ele din patria tiganilor, India ? Incontinuu te raportezi pe aici la spiritualitatea de Ferentari .

                • Lotus 2017-10-29

                  Fire, nu știu exact pe cine ai intenționat să jignești sau discreditezi mai sus: pe practicanții sau simpatizanții sistemului Yoga, pe orientali, pe indieni, pe țigani sau pe locuitorii cartierului Ferentari din București. Dar cred că cel mai mult ai reușit să te jignești pe tine însăți prin acest comentariu.

                  Altceva eu nu am de zis.

                • Fire 2017-10-29

                  Incercam sa-ti spun ca tiganii nu sunt tocmai un etalon de spiritualitate. Mai ep romaneste : spiritualitatea tiganeasca este o tzeapa, o degenerare a adevaratei spiritualitati. Aryenii ne-au lasat in textele lor ( le gasesti la rusi ) cata belea au avut cu tiganii din India, ca mereu trebuiau saa le trimita emisari sa-i invete spiritualitatea si sa-i corecteze. Cum plecau emisarii, cum tiganii degenerau aproape instantaneu, ca stii tu … ” In cichi dana, in cichi dana … “

                • Lotus 2017-10-29

                  Iar eu încercam să-ți spun că a continua să lipești pe fruntea tradițiilor spirituale hinduse, indiene și prin extensie orientale expresia „spiritualitatea țigănească” bazându-te pe simplul fapt că țiganii își trag originea din semințiile Indiei antice arată că fie faci o gravă confuzie între două popoare și culturi care la ora actuală sunt net distincte, fie folosești cuvintele în sens peiorativ. Și nu, nu știu cu aryenii, după cum nu știu cu rușii, după cum nu știu cu „in cichi dana, in cichi dana”. Și spuse de tine nici nu mă interesează, dat fiind modul colorat în care spui.

                • Lotus 2017-10-29

                  Am, totuși, o întrebare pentru tine, dragă Fire. Poți identifica autorul versurilor următoare?

                  Ușor conduci pe un netot,
                  Dar mai ușor pe cel cu minte.
                  Pe-un semidoct nici tu, Părinte,
                  Nici zeii cerului nu pot.

                • Fire 2017-10-29

                  Nu Lotus, nu pot identifica autorul versurilor, ca eu nu le am cu beletristica, pierdere de timp. Cu poezia nici atit.
                  Cat despre mesajul versurilor, eu nu ma simt cu musca pe caciula, oricat ai insinua tu.

                • Lotus 2017-10-29

                  Sursa versurilor o constituie vedele pe care le critici atât de tare și le numești țigănești, iar traducătorul lor este poetul pe care-l menționezi mai sus, respectiv Coșbuc. Iaca ce bine se potrivește, dacă tot suntem la capitolul Borges și literatură.

                • Fire 2017-10-29

                  Lotus, apropos de Paracelsus, coincidenta-coincidentelor, studiam zilele astea fix Liber de Causis in traducere engleza, of course ! ) …

                • Lotus 2017-10-29

                  Păi și nu în rusă?

                • Fire 2017-10-29

                  Lotus, Vedas originale si de la mama lor sunt scrise de aryeni si le gasesti la rusi, punctul de origine al aryenilor. De l;a aryeni le-au copiat tiganii si le-au maltratat inflorit in stilul ” in chichidana, in chichidana ” pina cind le-au facut varza cu carne.
                  Daca tot vrei Vedas, ia-le de la rusi, la prima mina !

                • Fire 2017-10-29

                  Lotus, Liber de Causis nu are treaba cu rusa. Eu credeam ca intelegi si altecava in afara de Rosa lui Paracelsus si ” in chichidana”, insa se pare ca nu e cazul. Las-o asa cum a cazut !

                • Lotus 2017-10-29

                  Asta e. Recunosc că universul conștiinței mele este drastic și ireparabil limitat. Din păcate, n-am făcut nici un an de rusă la școală. Dar mă consolez cu faptul că nu sunt singur, alături de chinezi, japonezi, indieni, greci, romani șcl nații.

                • Arlech 2017-10-30

                  Fire dragă, dacă punctul de origine al „aryenilor” e teritoriul pe care-l numim Rusia, de ce moaşă-sa pe gheaţă le scrii numele apelând la limba engleză? Dă-o pe rusă, sau spune-le arieni, pe româneşte.
                  Şi, dacă tot zici că eşti o superioară nouă „flame of Fire” şi ţi se fâlfâie de convingerile religioase, de beletristrica şi alte „bullshit-uri” de-ale noastre, de ce-ţi pierzi vremea contrazicându-te cu de-alde noi, ăştia care nu pricepem decât „Roza lui Paracelsus” şi nu ne dedicăm viaţa, ca tine, studiului unor nepreţuite informaţii relevate la prima mână de crème de la crème de pe Terra?
                  Să nu-mi spui că vrei să ne „luminezi”. Nu convingi pe nimeni de nimic scuipându-l cu dispreţ, în stilul tău, de la înălţimea pe care susţii că te afli.

                • Fire 2017-10-30

                  Arlech, am scris cum mi-a iesit din tastatura, nu am stat sa ma gandesc cum scriu “arieni” ori ” aryeni|”. Cita vreme se intelege mesajul, forma nu conteaza ( pentru mine ) si nici nu amde gind sa-mi pierd timp recitind ce am scrisc, ca sa corectez forma scrisului.

                  Eu nu am zis nicaieri ca va sunt superioaraara -- asta ai bagat-o de la tine si mi-o atribui mie.

                  I don’t give a shit cui iti dedici viata. Eu studiez ce ma intereseaza pe mine si sunt convinsa ca nici altii don’t give a shit pe interesul meu. Fiecare isi traieste viata cum considera.

                  Arlech, nu-i treaba mea sa luminez pe nimeni, nu-i treaba mea sa fac educatie nimanui. I don’t care cum fiecare alege sa isi traiasca viata. Fiecare studieaza ceea ce il intereseaza, in rest … ura si la gara !
                  Discutia cu Lotus era in legatura cu Paracelsus, de asta am presupus ca pricepe legatura cu Liver de Causis ( pentru ca el discuta despre treaba asta ). Daca nu a inteles, nu-i nici un bai, trecem peste !

                • Arlech 2017-10-30

                  “Eu nu am zis nicaieri ca va sunt superioaraara…”
                  N-ai zis, Fire, dar se simte când comentezi privind de sus.

                  Cât despre formă, are şi ea importanţa ei.

                  Şi nu mă refeream doar la discuţia ta cu Lotus de aici.

                  Dar, vorba ta, trecem peste…

                • Fire 2017-10-30

                  Arlech, eu nu sunt responsabila pentru simtirile nimanui si in viata reala ma feresc de simtirile oamenilor, ca de foc ( cind e cu simtiri, nu mai pot judeca limpede ).

                • Lotus 2017-10-30

                  Am căutat „aryan” pe Wikipedia. Am găsit așa:

                  -- Indo-Iranians, a prehistoric people
                  -- Proto-Indo-Europeans, in works published in the 19th century and early 20th century
                  -- Aryan race (dated), a racial grouping used in the late 19th to mid-20th century to describe peoples of European and Western Asian heritage
                  -- Nordic race (dated), a racialist concept called “Nordicism” developed by Ariosophy and later adopted by the Nazis
                  -- Nordic aliens or Aryan aliens

                  Am mai găsit așa:

                  “Aryan” (/ˈɛəriən, ˈɛərjən, ˈær-/)[1] is a term meaning “noble”, which was used as a self-designation by Indo-Iranian people. The word was used by the Indic people of the Vedic period in India as an ethnic label for themselves and to refer to the noble class as well as the geographic region known as Āryāvarta, where Indo-Aryan culture was based.[2][3] The closely related Iranian people also used the term as an ethnic label for themselves in the Avesta scriptures, and the word forms the etymological source of the country name Iran.[4][5][6][7] It was believed in the 19th century that Aryan was also a self-designation used by all Proto-Indo-Europeans, a theory that has now been abandoned.[8] Scholars point out that, even in ancient times, the idea of being an “Aryan” was religious, cultural and linguistic, not racial.

                  Despre ruși nu am găsit decât asta:

                  The use of the term to designate speakers of all Indo-European languages in scholarly usage is now regarded by some scholars as an “aberration to be avoided.”[81] However, some authors writing for popular consumption have continued using the word “Aryan” for “all Indo-Europeans” in the tradition of H. G. Wells,[82][83] such as the science fiction author Poul Anderson,[84] and scientists writing for the popular media, such as Colin Renfrew.[85] Notions of the “Aryan race” as an elite group that is regarded as being superior to other races survive in some far-right European groups, such as Neo-Nazi parties, Russian ultra-nationalists, as well as in certain Iranian nationalist groups.

                  Concret și istoric vorbind, arienii nu-s ce zici tu.

                • Fire 2017-10-30

                  Lotus, poate daca cauti prin surse serioase, o sa gasesti. Wikipedia si nazistii aasa cum sunt prezentati mainstream, nu-s surse de incredere. Cauta prin sursele istorice.
                  Nu o sa pun linkuri sau sa-ti zic cu detalii, ca iarasi se ofileste populatia ca ma cred superioara ori ca dau lectii ( aka pun linkuri -discutia a fost mai demult ), iar eu n-am abilitatea sa-mi pun manusi de catifea si sa merg pe varfuri de frica sa nu cumva sa calc pe vreo simtire a cuiva ( ca de regula nu le observ si calc in strachini ). So … fiecare studiaza pentru sine insusi, iar eu pot sa-mi tin gura inchisa de aici inainte.

                • Cudi 2017-10-30

                  Fire, chiar dacă nu înțeleg mai nimic din ce zici cu Flame of Fire, mi-ești dragă și nu percep superioritate în atitudinea ta, mai degrabă în a lui Lotus. Nu trebuie să-ți ții gura închisă, ți-ai ținut gura închisă o vreme și ți-am simțit lipsa, fii spontană și zi ce vrei, dacă vrei, că de constrângeri și limitări avem parte în tot restul.

                • Arlech 2017-10-30

                  Fire, în comentariul meu, “a simţi” are sensul de “a percepe”.
                  Nu-i vorba de nicio simţire de-a mea, cu sensul de “trăire afectivă”. Nu mă calci pe nimic. Mi-am exprimat doar nedumerirea în privinţa manifestărilor tale, dar acestea mă lasă rece.

                • Lotus 2017-10-30

                  Amu tu percepi așa, Cudi, da’ poate-i și-o problemă de percepție la mijloc. 😉 Că ție Fire ți-a fost dragă de la bun început, de când a venit aici, chit că erai surprinsă de pletora de afirmații pe care le făcea, în timp ce eu nu ți-am mai fost drag cam de când am avut o altă opinie cu privire la realitate și univers. Că-n rest, și eu ți-am fost drag, înainte de asta.

                  Nu-i o chestie de cine-i superior sau inferior, e o chestie de afinități. Dacă tu ai afinități cu X, treacă-meargă orice altceva. Dacă eu o iubesc pe Y, o văd frumoasă. Altfel, Fire se cam pișă pe (unii dintre) noi de pe norul ăla pe care s-a cocoțat. Cel puțin la nivel de exprimare. Și tu zici de aroganța mea, dar fix aceeași aroganță a elitistului atotștiutor, care s-a desprins de prostimea maselor, o are și Fire. Eu cel puțin mi-am dres discursul, când am constatat că n-am o atitudine potrivită. Pe mine nu mă deranjează aroganța lui Fire, că, după cum bine intuiești, țin la tăvăleală, și după cum tot bine poți constata, Arlech a apostrofat-o pe Fire pe tema asta, nu eu, dar dacă tot ai zis, să știi că frumusețea-i în ochii privitorului și la tine. 😉

                • Lotus 2017-10-30

                  Ca un al treilea exemplu în această direcție: modul diferit în care o percepe Arlech pe Elena, față de cum o percepem noi. Pentru că ele două nu se antipatizează reciproc.

                  În sfârșit, oarecum vag related, că-i despre conspiraționiști și elitiști:

                  http://www.piticigratis.com/2017/09/ai-fost-mintit-toata-viata-in-legatura-cu-forma-pamantului/

                • Cudi 2017-10-30

                  Lotus, chiar nu înțeleg de ce o aduci pe Elena în discuție. Discutăm idei, nu oameni, nu?
                  Altfel, eu am tot respectul și pentru Arlech, mi-e drag de Arlech și apreciez că-și rupe din timp să treacă pe aici, chiar dacă nu întotdeauna gândim la fel.

                • Lotus 2017-10-30

                  ele două se* antipatizează

                • Lotus 2017-10-30

                  Cudi: acolo unde tu ai citit „Elena”, eu am vrut să ilustrez o idee. Arlech o vede pe Elena foarte diferit față de cum o vedem noi doi. Tu o vezi pe Fire foarte diferit de cum o văd eu cu Arlech, cel puțin în anumite privințe. Ideea ce se voia ilustrată este că fiecare judecă celelalte persoane în mod subiectiv, uneori chiar fără să-și dea seama.

                  Dar ce-i rău că am adus-o în discuție pe Elena?

                • Renata Carageani 2017-10-30

                  Da, serialul Colombo a fost genial. Pentru că Peter Falk și pentru că schema era cea mai ușor de digerat: spectatorul deștept, vede crima, cum a fost. Pe urmă se uită de sus, cum vine Colombo din urmă, cu trenciul lui ponosit, Colombo, care n-a văzut deja crima -- are un mare handicap față de deșteptul de telespectator -- dar are un avantaj major: criminalul pute a suspect din prima, îl trădează unghiile, genele, ca să nu mai zicem de nervozitate…
                  Cred că mie mi-a plăcut Colombo ceva mai mult decât îți imaginezi, dar pentru cu totul alte motive decât alea pentru care ți-a plăcut ție.

                  p.s.: Dacă-l vezi pe Aldus, întâmplător, spune-i că a ajunge să profesezi exact meseria pe care ai visat-o și te-ai pregătit pentru ea e o favoare, nu un drept. Absolut toate „pierderile de timp liber” pentru a învăța ceva sunt, însă, un câștig în astral. Actorul eliminat din serial fiindcă era bolnav de HIV e victima unui nesimțit abuz.

                • Lotus 2017-10-30

                  Renata, tu deduci mai multe decât vrea să spună interlocutorul. Am spus că Columbo este un serial genial, dar n-am explicat în detaliu toate motivele pentru care îl consider astfel. Tu ai și sărit la deducția lor. Ca idee, unul din lucrurile care nu mă încântă foarte mult la acest serial (genial) este tocmai faptul că asistăm aproape de fiecare dată la crimă și vedem cine-o comite.

                  Eu nu fac deducții în plus. De exemplu, nu mi-ai spus explicit că îți place sau nu Columbo, așa că nu mi-am format nici o părere în direcția asta. Mi-ai spus doar că nu-l consideri potrivit pentru „situația reală din teren”. Din asta nu puteam să deduc nimic, așa că nu știam dacă-ți place sau nu. Abia acum mi-ai spus ceva concret, și anume că-ți place, așa că acum știu că-ți place.

                  M-ai omorât cu Aldus. Dacă cumva te întâlnești absolut întâmplător cu Nono, spune-i că i s-au lipit două scame pe bot. Pana mea, Aldus are blog, scrie-i acolo, dacă ai ceva de-i spus. Vezi că scrie Aldus la comentariu acesta? Nu, scrie Lotus. Eu răspund pentru textele pe care le vezi că sunt semnate cu Lotus. Și în principiu care sunt scrise pe pagina unde se poartă discuția, că n-o să răspund aici pentru tot ce-am scris pe Quodixit, îmi poți comenta și acolo, la subiect, dacă chiar vrei.

    • Renata Carageani 2017-10-28 Reply

      Noi toți idealizăm starea de Maestru, klaus.
      În realitate, Maeștrii sunt egolatri și disperați să nu lase moștenire harul lor. (Mă gândesc la chirurgi.) Personajul lui Borges poate fi, tot atât de bine, un meschin d-ăsta, care vrea să plece în mormânt cu secretul lui, dar, ipocrit, se preface că vrea să-l dea mai departe. Numai că Dumnezeu, generos, îi respectă dorința secretă și-i trimite un știft de Învățăcel.
      N-o fi apărut aiurea vorba aia cu meseria, care nu se învață, se fură.
      „Secretul fabricației”.
      În lumea banală și reală în care ne mișcăm noi, încă trăiește acest mit: că Bayer ține secretă ultima fază a obținerii aspirinei lor, și anume că ultimul amestec de solvenți de cristalizare dă o aspirină neaciculară. Neagresivă, deci, prin caractere fizico-chimice.
      Eu cred că e un mit. Dar, dacă e să înghit aspirină, iau de Bayer. 🙂

      • Arlech 2017-10-28 Reply

        Meseria e brăţară de aur. Aurul atrage hoţi. Deci meseria se fură. QED.
        “Pentru că… Mamona”, o să specifice Iosif, orbindu-şi cititorii cu reflectorul ADEVĂRULUI. (Recunosc că n-am reţinut dacă pe michiduţă ăsta al gologanilor îl scrie sau nu numai cu majuscule. Memoria mea vizuală lasă de dorit -- şi nici măcar nu mă tratez.)

        • Renata Carageani 2017-10-28 Reply

          Logică de fier, Arlech, ca să nu zic de aur. 🙂

        • klaus 2017-10-28 Reply

          Arle, cu reflectorul ADEVĂRULUI m-ai dat pe spate. E superb, m-aș fi coit un an să reușesc așa ceva :D.

          • Arlech 2017-10-28 Reply

            Iosif ne-a urat “Un Weekend LUMINAT DE ADEVAR”. Şi, cu atâtea majuscule-n faţă, m-am gândit la reflector, nu la lanternă. 😀

      • klaus 2017-10-28 Reply

        Și eu! 😀

      • klaus 2017-10-29 Reply

        E probabil să fie egolatri. Dar mai sunt ei maeștri?
        Eu am, oricum, o problemă cu autoritatea.

  • klaus 2017-10-27 Reply

    Iar discuția nu cred să fi ajuns la un nivel la care ar trebui ca cineva să-și asume vreo vină.

  • Iosif 2017-10-28 Reply

    Câte batai de cap inutile pe seama unei povesti de clasele primare. Se simte miros de creier ars ! 🙂 Singur ‘Maestru’ Învatator autentic, curat, fara pacat, nascut vreodata din femeie si Cuvântul lui Dumnezeu pe Terra este Isus Hristos, singura Cale, Adevar, Viata, solutie a transcendentei, de la forma materiei adamice, la o noua forma dumnezeiasca, prin metamorfoza nasterii din nou din apa si Spirit. Deci este nevoie de o a doua nastere pentru a continua progresul si evolutia spre “Golgota”, aceasta poarta de trecere spre noua forma superioara ,dumnezeiasca ; “stargate” 🙂
    “Adevarat, adevarat îti spun ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre în Împaratia lui Dumnezeu. ” -- Ioan 3 --

  • Iosif 2017-10-28 Reply

    Lumini si umbre efemere,
    Ce se succed prin spatiu-timp.
    Simboluri între doua emisfere,
    Ascunse-n taina, de zeii din Olimp ! 🙂

    • Renata Carageani 2017-10-28 Reply

      Iosif, ce te costa să menții ritmul?!
      Mai ales că e un catren frumos.

      Lumini și umbre efemere
      Ce se succed prin spațiu-timp.
      Simboluri între emisfere (nu cred că există vreo sferă cu mai mult de două emisfere! 🙂 )
      Ascunse-n taină, în Olimp. (că e limpede că acolo sunt Zeii).

      • Iosif 2017-10-28 Reply

        Merci Renata ! Nu sunt nici scriitor si nici poet, sunt doar un nimeni, pacatos si imperfect !

        • klaus 2017-10-28 Reply

          Iosif, te alinți! 🙂

  • Iosif 2017-10-28 Reply

    “…Veti cunoaste ADEVARUL si ADEVARUL va va face SOBOZI.” 🙂

  • Iosif 2017-10-28 Reply

    “Unii farisei din norod au zis lui Isus: “ÎVATATORULE, cearta-TI ucenicii ! ”
    Si EL a raspuns:”VA SPUN CA,DACA VOR TACEA EI, PIETRELE VOR STRIGA.”

    Când S-a apropiat de cetate si a vazut-o, Isus a plans pentru ea si a zis: “Daca ai fi cunoscut si tu,macar în aceasta zi, lucrurile care puteau sa-ti dea pacea ! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tai. Vor veni peste tine zile când vrajmasii tai te vor înconjura cu santuri, te vor înconjura si te vor strânge din toate partile; te vor face una cu pamântul, pe tine si pe copii tai din mijlocul tau, si nu vor lasa în tine piatra pe piatra pentru ca n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetata.”

    Un Weekend LUMINAT DE ADEVAR ! 🙂

  • klaus 2017-10-28 Reply

    https://v2valmont.wordpress.com/2017/10/26/mortala-desi-n-am-nimic-de-a-face-cu-titlul/

    Wow! Ce revenire fulminantă a lui papa.

    • Cudi 2017-10-28 Reply

      Wow, indeed!

    • Renata Carageani 2017-10-28 Reply

      Am ascultat-o de enșpe ori. Nu doar că-mi plăcea mult, dar îmi și amintea de ceva…
      În cele din urmă am găsit!
      https://www.youtube.com/watch?v=0CGVgAYJyjk

      • Cudi 2017-10-30 Reply

        Renata, îmi place Mika foarte mult! Prima melodie cu care a intrat în playlistul meu e asta:
        https://www.youtube.com/watch?v=RVmG_d3HKBA

        • delfinasu 2017-10-31 Reply

          Cudi, era una din favoritele mele, cu ani in urma 🙂

    • Fire 2017-10-29 Reply

      Cintecelu’ suna bine de tot. Da’ am remarcat si ce nume majestuos si-au pus baietii astia cu cantecelu’.

  • Iosif 2017-10-29 Reply

    Omul este capodopera SUPREMA UNICA a LUMINII ABSOLUTE, însa în evolutia nelimitata a gândirii si imaginatiei creatoare “unii” (mai luminati) întorc spatele LUMINII, ascunzândi-se în “întunericul” gândirii EGO-iste, facându-se ei îsisi dumnezei, asuprindu-si si înselându-si semenii prin siretenia si inteligenta “luciferica” prin agentii secrete ce actioneaza (din întunericul obscuritatii filozofico-religioase, politico -financiare si militare,din profunzimea constiintei întunecate moarte din iubirea de “sine” exacerbata, extrema, narcisista), împotriva LUMINII CREATOARE, DUMNEZEUL UNIC, ABSOLUT,ATEMPORL, CEL CE ESTE PRIN SINE ÎNSUSI …
    https://www.youtube.com/watch?v=yI3HOH7FYz4

  • […] exact ca în povestire, cititorii care au cu ce plăti vor observa miracolul, în timp ce restul vor critica veridicitatea sau valoarea relatării, catalogând-o drept ficțiune nereușită și nereprezentativă pentru un scriitor de asemenea […]

  • klaus 2017-10-29 Reply

    Cine se bagă la traduceri? Din colțul nostru de lume putem oferi doi critici aiuritor de normali.

    • ketherius 2017-10-29 Reply Author

      Ce fel de traduceri?

    • ketherius 2017-10-29 Reply Author

      Dacă era vorba de versurile cântecului postat de Papa, am făcut o traducere deloc literară, cât m-am priceput, după versurile de la Google Music:

      First things first
      I’ma say all the words inside my head
      I’m fired up and tired of the way that things have been, oh ooh
      The way that things have been, oh ooh
      Second thing
      Second, don’t you tell me what you think that I can be
      I’m the one at the sail, I’m the master of my sea, oh ooh
      The master of my sea, oh ooh

      Încep cu începutul
      Am să spun toate cuvintele ce le am în cap
      Sunt pornit și scârbit de cum au mers lucrurile, oh ooh
      Cum au mers lucrurile, oh ooh
      În al doilea rând,
      În al doilea rând, nu-mi spune tu mie ce crezi tu că pot fi
      Eu sunt la cârmă, sunt stăpânul mării mele, oh ooh
      Stăpânul mării mele, oh ooh

      I was broken from a young age
      Taking my soul into the masses
      Write down my poems for the few
      That looked at me took to me, shook to me, feeling me
      Singing from heart ache from the pain
      Take up my message from the veins
      Speaking my lesson from the brain
      Seeing the beauty through the

      Am fost defect de mic
      Mi-am pus sufletul în mase
      Scriu poezi pentru puținii
      Care s-au uitat la mine, m-au plăcut, s-au zbuciumat pentru mine, simțind
      Cum cânt din durerea inimii, din durere
      Cum iau mesajul din vene
      Spunându-mi lecția din creier
      Văzând frumusețea prin [durere]

      You made me a, you made me a believer, believer
      (Pain, pain)
      You break me down, you build me up, believer, believer
      (Pain)
      I let the bullets fly, oh let them rain
      My luck, my love, my God, they came from
      (Pain)
      You made me a, you made me a believer, believer

      M-ai făcut un, m-ai făcut un credincios
      (Durere, durere)
      Mă distrugi, mă construiești, credincios, credincios
      (Durere)
      Las gloanțele să zboare, o, lasă-le să plouă
      Norocul, dragostea, Dumnezeu vin din
      (Durere)
      M-ai făcut un credincios

      Third things third
      Send a prayer to the ones up above
      All the hate that you’ve heard has turned your spirit to a dove, oh ooh
      Your spirit up above, oh ooh

      În al treilea rând
      Trimite o rugăciune celor de deasupra
      Toată ura pe care ai auzit-o ți-a schimbat spiritul într-un porumbel, oh ooh
      Spiritul tău sus, deasupra, oh ooh

      I was choking in the crowd
      Living my brain up in the cloud
      Falling like ashes to the ground
      Hoping my feelings, they would drown
      But they never did, ever lived, ebbing and flowing
      Inhibited, limited
      Till it broke up and it rained down
      It rained down, like

      Mă înecam în mulțime
      Cu creierul trăind în nori
      Căzând spre Pământ ca cenușa
      Sperând că sentimentele mi se vor îneca
      Dar n-au făcut-o niciodată, au trăit mereu, păleau și curgeau
      Inhibate, limitate
      Pân’ s-a spart și a căzut ca o ploaie
      A plouat ca

      You made me a, you made me a believer, believer
      (Pain, pain)
      You break me down, you built me up, believer, believer
      (Pain)
      I let the bullets fly, oh let them rain
      My luck, my love, my God, they came from
      (Pain)
      You made me a, you made me a believer, believer

      M-ai făcut un, m-ai făcut un credincios
      (Durere, durere)
      Mă distrugi, mă construiești, credincios, credincios
      (Durere)
      Las gloanțele să zboare, o, lasă-le să plouă
      Norocul, dragostea, Dumnezeu vin din
      (Durere)
      M-ai făcut un credincios

      Last things last
      By the grace of the fire and the flames
      You’re the face of the future, the blood in my veins, oh ooh
      The blood in my veins, oh ooh
      But they never did, ever lived, ebbing and flowing
      Inhibited, limited
      Till it broke up and it rained down
      It rained down, like

      La sfârșit
      Cu voia focului și a flăcărilor
      Tu ești fața viitorului, sângele din venele mele, oh ooh
      Sângele din venele mele, oh ooh
      Dar n-au făcut-o niciodată, au trăit mereu, păleau și curgeau
      Inhibate, limitate
      Pân’ s-a spart și a căzut ca o ploaie
      A plouat ca

      You made me a, you made me a believer, believer
      (Pain, pain)
      You break me down, you built me up, believer, believer
      (Pain)
      I let the bullets fly, oh let them rain
      My luck, my love, my God, they came from
      (Pain)
      You made me a, you made me a believer, believer

      M-ai făcut un, m-ai făcut un credincios
      (Durere, durere)
      Mă distrugi, mă construiești, credincios, credincios
      (Durere)
      Las gloanțele să zboare, o, lasă-le să plouă
      Norocul, dragostea, Dumnezeu vin din
      (Durere)
      M-ai făcut un credincios

      • klaus 2017-10-31 Reply

        Mulțam, în primul rând! 🙂
        Scuze că răspund așa târziu.
        Cu cuvintele traduse unu la unu mă descurcam și eu. Eu vreau mai mult, vreau sensuri.
        Rămân dator.

  • klaus 2017-10-29 Reply

    Kerh, există o regulă după care apar răspunsurile la comentarii?

    • ketherius 2017-10-29 Reply Author

      Klaus, regulile sunt cam așa:

      -- dacă e primul tău comentariu pe acest site, comentariul va aștepta moderarea (aprobare manuală);
      -- dacă ai cel puțin un comentariu anterior publicat, comentariul tău va fi publicat, dacă nu bifează vreuna din condițiile de moderare/blocare

      Condițiile de moderare sunt:
      -- conține mai mult de un link (intră la moderare)
      -- conține cuvinte pe lista de cuvinte de moderare (intră la moderare)
      -- conține cuvinte de pe lista de cuvinte interzise (intră în gunoi)
      -- este catalogat ca spam de către Akismet (intră la spam)

      Poziția în care apare:

      -- dacă mergi la căsuța “Leave a Reply” de la sfârșit, comentariul tău va apărea ultimul în pagină, aliniat cel mai la stânga
      -- dacă dai click pe link-ul “Reply” al unui alt comentariu, comentariul tău va apărea sub comentariul la care ai răspuns, un nivel mai la dreapta, ultimul între cele de acolo
      -- noi, eu și Cudi, putem insera răspunsul imediat sub cel la care răspundem, nu doar ultimul, ca la punctul anterior (din panoul de administrare)

      Dacă nu am atins ce voiai tu să afli, spune-mi.

      • klaus 2017-10-31 Reply

        Uneori e o nebunie la comentarii, nu mai știu cine cui i-a răspuns. Mai ales că reper e doar data din ziua respectivă. Nu se poate pune și ora?

        • Cudi 2017-10-31 Reply

          Klaus, trebuie umblat puțin în tema blogului, ceva cu o funcție php, zilele astea ne aplecăm asupra sugestiei tale. Dacă știe cineva (Lotus?) exact care-i modificarea de făcut, o aplicăm imediat.

          • Aldus 2017-11-01 Reply

            Știu eu.

            Poți rezolva fără să umbli la fișierele temei. Du-te la setările blogului, rubrica General. La Date Format bifează Custom și scrie în caseta din dreapta d.m.Y \l\a G:i sau j.m.Y \l\a G:i, după preferințe.

  • klaus 2017-10-29 Reply

    Keth, scuze..

  • Iosif 2017-10-31 Reply

    Cine întelege mesajul lui Bill Gates ?!… 🙂
    https://www.google.fr/?gws_rd=ssl

    • klaus 2017-10-31 Reply

      Iosif, eu nu-l înțeleg pentru că nici măcar nu-l voi urmări. Se poate să o fac dacă scrii bill gates. Am dezvoltat o repulsie fată de litere mari de tipar. eventualul adevăr scris cu caps off pare mai palpabil.

    • Arlech 2017-11-01 Reply

      Iosif, de ce-ai pus întrebarea asta aici? Are vreo legătură cu “Roza lui Paracelsus”?
      Eu întreb fiindcă n-am avut cum să-mi dau seama, link-ul tău m-a dus într-o pagină google goală, care aşteaptă să i se ceară să caute ceva.

  • Iosif 2017-11-01 Reply

    Da, avea legatura… ieri. Azi e doar clasicul logo.

    • Arlech 2017-11-01 Reply

      Recunosc că răspunsul tău îmi depăseşte puterea de înţelegere. Habar n-am ce e “clasicul logo”.

  • Iosif 2017-11-01 Reply

    https://www.google.fr/?gws_rd=ssl
    Acesta este cel “clasic”, însa ieri vea alta configuratie, pe care admin. au prezentat-o (cred) pentru sarbatoarea de azi, însa careia eu i-am dat o interpretare simbolica, un mesaj ascuns (tainic) pe care doar cei ce cunosc mesajele biblice, îl înteleg, iar evreii sunt cei care au scris-o, dupa un “cod tainic,spiritual” inspirat de Dumnezeu, care vine din culturi ancestrale atemporale ce depasesc perceptia omului muritor, homo sapiens, descopeit doar prin revelatia Spiritului Sfânt.

    • Arlech 2017-11-01 Reply

      Aaa, vorbeşti de chestia aia cu Halloween-ul servită ieri de google! 😀
      N-am urmărit-o până la capăt, n-am avut răbdare. Am renunţat după numai câteva secunde.

  • Iosif 2017-11-01 Reply

    Eu le analizez ori de câte ori apar, filtrându-le prin Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece Biblia este o carte atemporala în care este ascunsa taina existentei TOTULUI profunzimea întelepciunii Creatorului vietii rational-sentimentale, aceasta forma enigmatica, ecuatie paradoxala universala, nerezolvata de stiinta moderna contemporana, a carei solutie este Hristos Isus,Lumina care lumineaza în întunericul obscur al filozofilor si înteleptilor acestei lumi…moarte spiritual ! 🙂

    • Arlech 2017-11-01 Reply

      Iosif, te invidiez fiindcă ai timp să analizezi. Eu, cel puţin deocamdată, n-am. Poate din vina mea, poate nu sunt în stare să-mi… gestionez timpul aşa cum ar trebui.

  • Iosif 2017-11-01 Reply

    Da,slava Domnului,eu am la dispozitie tot timpul si spatiul necesar cercetarii, cunoasterii si trairii Adevarului Absolut !
    Pai cei ce conduc masele de milenii, ne ofera servicii si lucruri materiale moarte,aparente înselatoare, pentru a se alimenta cu “timpul” nostru pe care-l exploateaza în favoarea lor, prin tehnica iluzionistilor profesionisti, folosind filozofia, religia si tehnica de vârf a descoperirilor stiintifice, 🙂

  • Visit Tel U 2023-05-25 Reply

    dacă tot pune pe hârtie chestii din capul său, de ce să îi strice reputația lui Paracelsus?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *